Intrări pentru 'Cosmin Cipca'

Această sărbătoare a Epifaniei este o sărbătoare foarte veche, care îşi are originea în Orientul creştin şi scoate în evidenţă misterul manifestării lui Isus Cristos tuturor neamurilor, reprezentate de magii care au venit să-l adore pe Regele Iudeilor abia născut la Betleem, aşa cum relatează Evanghelia sfântului Matei (cf. 2,1-12).

Sunt bucuros să vă primesc în această primă Audienţă generală din noul an şi din toată inima vă adresez vouă şi familiilor voastre urările mele afectuoase: Dumnezeu, care prin naşterea lui Cristos Fiul său a inundat de bucurie lumea întreagă, să rânduiască faptele şi zilele în pacea sa.

În prima zi a anului, liturgia face să răsune în toată Biserica răspândită în lume vechea binecuvântare sacerdotală, pe care am ascultat-o în prima lectură: „Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească.

Întâlnirea de astăzi se desfăşoară în atmosfera de Crăciun, pătrunsă de bucurie intimă pentru naşterea Mântuitorului. Tocmai am celebrat acest mister, al cărui ecou se extinde în liturgia din toate aceste zile.

Cristos s-a născut pentru noi! Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte.

Lectura luată din Scrisoarea sfântului apostol Paul către Tit pe care tocmai am ascultat-o începe solemn cu cuvântul „apparuit”, care revine apoi din nou şi în lectura de la Liturghia de dimineaţă: apparuit – „s-a arătat”.

Prope este iam Dominus: venite, adoremus”: „Domnul este de acum aproape: veniţi să-l adorăm”. Începem această meditaţie aşa cum începe Liturgia Orelor în aceste zile care preced Crăciunul, în aşa fel încât să fie şi ea parte din pregătirea noastră pentru solemnitate.

„Poarta credinţei” (cf. Fap 14,27) care introduce la viaţa de comuniune cu Dumnezeu şi permite intrarea în Biserica sa este mereu deschisă pentru noi. Este posibil să trecem acel prag atunci când Cuvântul lui Dumnezeu este vestit şi inima se lasă plăsmuită de harul care transformă. A trece prin acea poartă comportă pornirea pe un drum care durează toată viaţa.

Celebrez cu bucurie astăzi Sfânta Liturghie pentru voi care sunteţi angajaţi în multe părţi ale lumii pe frontierele noii evanghelizări. Această Liturgie este încheierea întâlnirii care ieri v-a chemat să vă confruntaţi în privinţa locurilor acestei misiuni şi să ascultaţi câteva mărturii semnificative.

Aşa cum ştiţi, de joi până duminică am făcut o vizită pastorală în Germania; de aceea, sunt bucuros să profit, ca de obicei, de ocazia acestei audienţe generale pentru a reparcurge împreună cu voi zilele intense şi minunate petrecute în ţara mea de origine.

Publicăm în continuare un articol al părintelui Enrico Finotti, paroh de „S. Maria del Carmine” din Rovereto (TN), apărut în r...

Istoria dreptului, în decursul devenirii sale lungi, a adunat câteva curiozităţi juridice. Mă refer la situaţii anomale care sunt de obicei rubricate printre acele cazuri care fac, uneori, dreptul o „misiune imposibilă”; ceea ce a fost numit în mod acut „iustopie”.

În urmă cu şase ani, prima călătorie apostolică în Italia din pontificatul meu m-a dus la Bari, pentru al 24-lea Congres Euharistic Naţional. Astăzi am venit să închei în mod solemn al 25-lea, aici la Ancona.

În cateheza de astăzi aş vrea să tratez despre un Psalm cu puternice implicaţii cristologice, care apare încontinuu în relatările despre pătimirea lui Isus, cu dubla sa dimensiune de umilire şi de glorie, de moarte şi de viaţă.

Reluăm astăzi Audienţele în Piaţa Sfântul Petru şi, în „şcoala de rugăciune” pe care o trăim împreună în aceste cateheze de miercuri, aş vrea să încep să meditez despre câţiva Psalmi, care, aşa cum spunea în iunie, formează „cartea de rugăciune” prin excelenţă.

Linia de gândire pe care o voi urma în tratarea temei despre raportul dintre generaţii este foarte subtilă. De fapt, acest raport trebuie să fie gândit din multe perspective, despre care nu am nici o competenţă. Deci trebuie să mă limitez să descriu un fel de gramatică a raportului.

Publicăm în continuare textul conferinţei pe care prefectul Bibliotecii Apostolice Vaticane a ţinut-o la Buja (Udine), sâmbătă 3 septembrie, cu ocazia expoziţiei despre „Monedele lui Dumnezeu. 

De mai multe ori am amintit, în această perioadă, necesitatea pentru orice creştin de a găsi timp pentru Dumnezeu, pentru rugăciune, în mijlocul multelor ocupaţii din zilele noastre. Însuşi Domnul ne oferă multe ocazii pentru ca să ne amintim de El.

Mă bucur profund să celebrez Sfânta Liturghie cu voi toţi care aspiraţi să fiţi preoţi ai lui Cristos pentru slujirea Bisericii şi a oamenilor şi vă sunt recunoscător pentru cuvintele amabile de salut cu care m-aţi primit.