La München în Bavaria Congresul european despre această pastoraţie a Bisericii

De Roberta Sciamplicotti

Pastoraţia universitară este un aspect decisiv al pastoraţiei generale a Bisericii şi trebuie să ajute la formarea de adevăraţi protagonişti ai societăţii.

Este ceea ce reiese din primele intervenţii rostite în timpul Congresului european despre pastoraţia universitară, organizat de Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE) la München în Bavaria (Germania) de joi până duminică 30 ianuarie.

În salutul său de la început, moderatorul, părintele Duarte da Cunha, Secretar general al CCEE, a subliniat că pastoraţia universitară „este un punct fundamental al Pastoraţiei Bisericii”: „nu numai pentru că oferă posibilitatea de a-i însoţi pe studenţi într-o fază decisivă a vieţii lor în care multe aspecte ale personalităţii se solidifică, dar şi datorită acelei convingeri deosebite a Bisericii conform căreia ştiinţa, arta şi cultura în general sunt un ogor privilegiat pentru a semăna Evanghelia”.

„Avem nevoie să aducem timpului nostru o reflecţie despre om şi despre diferitele dimensiuni ale vieţii deschisă la Adevăr şi legată de Caritate, şi Universitatea este fără îndoială un loc deosebit de potrivit pentru această misiune”, a adăugat el.

Apoi preotul a amintit că în timpul lucrărilor se va vizita un monument şi se va viziona un film despre experienţa „Rosa Bianca” (Trandafirul Alb), un grup de studenţi germani care au sfidat regimul nazist hotărând „cu curaj, plătind cu viaţa, să acţioneze folosind raţiunea deschisă la adevăr ştiindu-se susţinuţi de credinţă”.

„Trandafirul Alb este un simbol, nu unicul în istoria recentă, care arată că Universitatea poate să fie un loc în care o persoană învaţă cu adevărat să fie protagonistă a vieţii sale şi să contribuie pentru binele tuturor”, a afirmat părintele da Cunha, spunând că această experienţă permite să se perceapă idei pentru a înţelege misiunea Bisericii în universitate în ziua de astăzi.

„E vorba de a genera oameni angajaţi şi nu resemnaţi, oameni care stau împreună şi care prin prietenie întăresc conştiinţa despre viaţă şi curajul de a face lucruri mari, o companie care trezeşte în fiecare dorinţa de schimbare contrastând ceea ce caută diferitele puteri atunci când vor persoane fără mari dorinţe de schimbare, automate şi mecanice”, a afirmat el.

Vor fi „persoane care se roagă şi care înţeleg că credinţa are de-a face cu orice în viaţă, deci cu ştiinţa şi cu politica”, „persoane care învaţă să privească cu inteligenţa şi cu inima la realitate conform totalităţii factorilor care o constituie”, „persoane fericite a căror pasiune pentru viaţă va fi semn al credinţei lor şi invitaţie adresată tuturor pentru a se deschide Adevărului şi Bunătăţii lui Dumnezeu”, a încheiat el dorind ca acest Congres să reprezinte „un stimulent spre formarea adevăraţilor protagonişti în viaţa societăţii”.

Exemplul lui Newman

Arhiepiscopul de Westminster (Marea Britanie), monseniorul Vincent Nichols, preşedinte al Comisiei CCEE pentru Cateheză, Şcoală şi Universitate, a intervenit cu privire la tema „Newman şi Universitatea: perspective pentru viitorul Europei”, amintind de învăţăturile Cardinalului John Henry Newman, beatificat de Benedict al XVI-lea în timpul călătoriei lui în Regatul Unit în septembrie anul trecut.

Tutore la Oriel College din Oxford, Newman a fost invitat după aceea de Arhiepiscopul de Armagh, Paul Cullen, să înfiinţeze în 1851 o universitate catolică în Dublin – actuala University College – devenind primul rector.

În vederea acestei funcţii, Newman a scris o serie de lecţii în care a exprimat ideile sale despre instruirea universitară, care constituie inima cărţii lui „Ideea de universitate”.

Pentru Newman, fundamentale pentru instruirea universitară erau studierea clasicilor, filozofia şi teologia, dar mai ales „principiul de a cultiva mintea holistică, deschisă la cel mai amplu corp de cunoaştere şi legată de viziunea integrată a umanităţii în relaţia sa cu Dumnezeu”.

„Principiul care stă la baza viziunii sale poate probabil să fie descris ca 'Adevăr care unifică'”, a spus monseniorul Nichols. „Eram foarte îngrijorat datorită fragmentării instruirii universitare, înţelegând nu proliferarea disciplinelor, cât mai ales lipsa unui principiu integrativ”.

Pentru Newman, „adevăratul scop al instruirii era să împartă capacitatea de a ajunge la o înţelegere legată a realităţii”, ceea ce numea „intelect imperial”.

Ideile lui Newman, a spus Arhiepiscopul de Westminster, au fost preluate atât de Papa Ioan Paul al II-lea cât şi de Benedict al XVI-lea, dată fiind „înalta consideraţie” a amândurora faţă de recentul fericit.

Amintind de vizita britanică a Papei Ratzinger şi de discursurile pe care Pontiful le-a rostit în zilele acelea, monseniorul Nichols a subliniat că „dacă unirea dintre credinţă şi raţiune este fundamentală pentru bunăstarea societăţii noastre, atunci este corect să credem că este la fel de fundamentală pentru bunăstarea universităţii”.

„Universităţile noastre pot să se înţeleagă pe ele însele ca în slujba adevărului, înflăcărate de convingerea că raţiunea, înţeleasă drept capacitate a oricărei fiinţe umane de a transcende empiricul, poate să ne ducă înainte nu numai în căutarea adevărului, ci şi în răspunsul nostru la acel adevăr în iubire?”, a întrebat el.

(După Zenit, 27 ianuarie 2011)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu