en-USro-RO

| Login
17 iulie 2018
Cum să celebrăm?/2: Cântul şi muzica (CBC 1156-1158)
Din timpuri imemoriale, cântul şi muzica frumoasă au furnizat o interfaţă pentru înălţimile şi adâncimile emoţiilor umane. Totuşi, acolo unde ele sunt formative în liturgie, scopul lor cel mai înalt este acela de a da glorie lui Dumnezeu în cult, lucru care, în mod inevitabil, ajunge să eclipseze destinul lor nobil dar limitat de a voi să satisfacă dorinţa unei prezentări optime. 

Vatican: Audienţa generală de miercuri 18 aprilie 2012. Despre rugăciune
După marile sărbători, ne întoarcem acum la catehezele despre rugăciune. În audienţa dinaintea Săptămânii Sfinte ne-am oprit asupra figurii Sfintei Fecioare Maria, prezentă în mijlocul Apostolilor în rugăciune în momentul în care aşteptau coborârea Duhului Sfânt. O atmosferă de rugăciune însoţeşte primii paşi ai Bisericii. Rusaliile nu reprezintă un episod izolat, pentru că prezenţa şi acţiunea Duhului Sfânt conduc şi însufleţesc constant drumul comunităţii creştine. 
Audienţa generală de miercuri, 11 aprilie 2012
După celebrările solemne de Paşte, întâlnirea noastră de astăzi este pătrunsă de bucurie spirituală, chiar dacă cerul este înnorat, în inimă purtăm bucuria Paştelui, certitudinea Învierii lui Cristos care a triumfat definitiv asupra morţii. Înainte de toate, reînnoiesc vouă tuturor o cordială urare pascală: în toate casele şi în toate inimile să răsune vestea fericită a Învierii lui Cristos, aşa încât să facă să renască speranţa.
Mesajul Urbi et Orbi – Paşte 2012

Surrexit Christus, spes mea” – „Cristos, speranţa mea, a înviat” (Secvenţa pascală).


Omilia Papei la Veghea Pascală (2012)
Paştele este sărbătoarea noii creaţii. Isus a înviat şi nu mai moare. A deschis poarta spre o viaţă nouă care nu mai ştie nici de boală, nici de moarte. L-a asumat pe om în Dumnezeu însuşi. „Carnea şi sângele nu pot moşteni împărăţia lui Dumnezeu”, a spus Paul în Prima Scrisoare către Corinteni (15,50).
De o actualitate surprinzătoare - Mesajul adresat celor din Roma de Ioan al XXIII-lea la 8 aprilie 1962
Este o invitaţie la rugăciune, la o pregătire spirituală specială, la cooperarea activă pentru rezultatul bun al Conciliului scrisoarea pe care Ioan al XXIII-lea o adresează în mod specific poporului din Roma la 8 aprilie 1962, prima duminică a Pătimirii, aşa cum era numită actuala duminică a cincea din Postul Mare, adică duminica dinaintea Duminicii Floriilor.
Discursul Papei la sfârşitul Căii Sfintei Cruci la Colessum (6 aprilie 2012)
Am reevocat, în meditaţie, în rugăciune şi în cântare, drumul lui Isus pe calea Crucii: o cale care părea fără ieşire şi care în schimb a transformat viaţa şi istoria omului, a deschis trecerea spre „cerurile noi şi pământul nou” (cf. Ap 21,1). În special în această zi de Vinerea Sfântă, Biserica celebrează, cu intimă adeziune spirituală, comemorarea morţii pe cruce a Fiului lui Dumnezeu şi în Crucea sa vede pomul vieţii, rodnic de o speranţă nouă.

Omilia părintelui Raniero Cantalamessa, O.F.M. Cap., predicator al Casei Pontificale
Unii Părinţi ai Bisericii au cuprins într-o imagine întregul mister al răscumpărării. Imaginează-ţi, spun ei, că s-a desfăşurat, pe stadion, o luptă epică. Un foarte bun luptător l-a înfruntat pe crudul tiran care ţinea sclavă cetatea şi, cu imensă trudă şi suferinţă, l-a învins. Tu erai în tribune, nu ai luptat, nici nu te-ai trudit nici nu ai fost rănit. Dar dacă îl admiri pe luptătorul curajos, dacă te bucuri împreună cu el pentru victoria sa, dacă împleteşti coroane, provoci şi mişti pentru el adunarea, dacă de înclini cu bucurie în faţa triumfătorului, îi săruţi capul şi îi strângi mâna dreaptă; aşadar, dacă atât de mult te bucuri pentru el, încât consideri victoria sa ca victorie a ta, eu îţi spun că tu vei avea parte cu siguranţă la răsplata învingătorului.
Când Dumnezeu merge în iad

– Este posibil să credem că moartea a ţinut în ghearele sale Viaţa? Se poate vorbi despre Dumnezeu în absenţa lui Dumnezeu? – Este legitim să vorbim despre asta dacă mergem dincolo de ideea despre un dumnezeu care stă departe de tot ceea ce tulbură impasibilitatea sa, pentru a ne deschide la Dumnezeul revelaţiei creştine, Dumnezeul lui eros manichon, al iubirii nebune despre care vorbeşte Nicholas Cabasilas, care se goleşte pe sine însuşi în Cristos şi exprimă solidaritatea sa cu aceia care trăiesc în depărtare de Dumnezeu.

Omilia Papei din Joia Sfântă (2012)
Joia Sfântă nu este numai ziua instituirii Preasfintei Euharistii, a cărei strălucire se iradiază desigur asupra a tot restul şi îl atrage, ca să spunem aşa, înlăuntrul său. Face parte din Joia Sfântă şi noaptea întunecată a Muntelui Măslinilor, spre care Isus iese împreună cu discipolii săi; face parte din el singurătatea şi abandonarea lui Isus, care rugându-se merge în întâmpinarea întunericului morţii; fac parte din el trădarea lui Iuda şi arestarea lui Isus, precum şi tăgăduirea lui Petru, acuzarea în faţa Sinedriului şi încredinţarea în mâinile păgânilor, ale lui Pilat.
CALEA CRUCII PREZIDATĂ DE SFÂNTUL PĂRINTE BENEDICT AL XVI-LEA
Isus spune: „Cine vrea să vină după mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea în fiecare zi şi să mă urmeze”. O invitaţie care este valabilă pentru toţi, celibatari sau căsătoriţi, tineri, adulţi şi bătrâni, bogaţi şi săraci, de o naţionalitate sau alta. Este valabilă şi pentru orice familie, pentru fiecare membru al ei sau pentru întreaga comunitate mică.
Omilia Papei la Liturghia Crismei (2012)
La această Sfântă Liturghie gândurile noastre se întorc la ceasul în care Episcopul, prin impunerea mâinilor şi prin rugăciune, ne-a introdus în preoţia lui Isus Cristos, aşa încât să fim „consacraţi în adevăr” (In 17,19), aşa cum Isus, în Rugăciunea sa sacerdotală, a cerut pentru noi de la Tatăl. El însuşi este Adevărul. Ne-a consacrat, adică ne-a încredinţat pentru totdeauna lui Dumnezeu, pentru ca, pornind de la Dumnezeu şi în vederea Lui, să-i putem sluji pe oameni. 

Vatican: Audienţa generală de miercuri 4 aprilie 2012. Despre recenta Călătorie apostolică în Mexic şi în Cuba
Încă sunt vii în mine emoţiile trezite de recenta Călătorie apostolică în Mexic şi în Cuba, asupra căreia aş vrea să mă opresc astăzi. Vine în mod spontan din sufletul meu aducerea de mulţumire făcută Domnului: în providenţa sa, El a voit să merg pentru prima dată ca Succesor al lui Petru în aceste două ţări, care păstrează neştearsă amintirea vizitelor făcute de fericitul Ioan Paul al II-lea.
Cum să celebrăm?/1: Semne şi simboluri, cuvinte şi acţiuni (CBC 1145-1155)
Constituţia conciliară Sacrosanctum Concilium defineşte liturgia sacră drept „exercitare a funcţiei (munus) sacerdotale a lui Isus Cristos”, în care „sfinţirea omului este semnificată prin intermediul semnelor sensibile şi realizată în mod propriu pentru fiecare din ei” (nr. 7). În viaţa sacramentală a Bisericii, „comoara ascunsă în ogor”, despre care vorbeşte Isus în parabola evanghelică (Mt 13,44), este făcută perceptibilă credincioşilor prin semnele sacre
Omilia Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea în Duminica Floriilor
Duminica Floriilor este marele portal care ne introduce în Săptămâna Sfântă, săptămâna în care Domnul Isus se îndreaptă spre apogeul vieţii sale pământeşti. El urcă la Ierusalim pentru a duce la împlinire Scripturile şi pentru a fi pironit pe lemnul crucii, tronul de pe care va domni pentru totdeauna, atrăgând la sine omenirea din orice timp şi oferind tuturor darul răscumpărării.
A patra predică de Postul Mare 2012 (30 martie)
SFÂNTUL GRIGORE DE NISSA ŞI CALEA SPRE CUNOAŞTEREA LUI DUMNEZEU
A treia predică de Postul Mare 2012 (23 martie)
Filozoful Edmund Husserl a rezumat programul fenomenologiei sale în motoul: Zu den Sachen selbst!, a merge la lucrurile înseşi, la lucruri aşa cum sunt în realitate, înainte de conceptualizarea şi formularea lor. Un alt filozof venit după el, Sartre, spune că „cuvintele şi, cu ele, semnificaţia lucrurilor şi modurile de folosire a lor” nu sunt decât „semne firave de recunoaştere pe care oamenii le-au trasat pe suprafaţa lor”: trebuie depăşite pentru a avea revelaţia neaşteptată, care lasă fără suflare, a „existenţei” lucrurilor .

A doua predică de Postul Mare 2012 (16 martie)
În anii nu prea depărtaţi, au existat propuneri teologice care, în pofida diferenţelor profunde dintre ele, aveau o schemă de fond comună, uneori clară, uneori subînţeleasă.

Liturgia şi Drumul neocatecumenal în învăţătura lui Benedict al XVI-lea
Părinţii Bisericii (îndeosebi Ciril din Ierusalim, Ioan Gură de Aur, Teodor de Mopsuestia) în catehezele lor prebaptismale predicat mai ales în timpul Postului Mare, îi introduceau, s-ar putea spune îi duceau de mână, îi conduceau pe catecumeni, adică pe aceia care se pregăteau să primească botezul în noaptea de Paşti, să descopere, să cunoască şi să memoreze credinţa creştină prin mărturisirea de credinţă, Crezul, şi dându-le un model de rugăciunea, Tatăl Nostru.
Vatican: Audienţa generală de miercuri 14 martie
Cu cateheza de astăzi aş vrea să încep să vorbesc despre rugăciune în Faptele Apostolilor şi în Scrisorile sfântului Paul. Sfântul Luca ne-a încredinţat, aşa cum ştim, una din cele patru Evanghelii, dedicată vieţii pământeşti a lui Isus, dar ne-a lăsat şi ceea ce a fost definită prima carte despre istoria Bisericii, adică Faptele Apostolilor.
Pagina 2 din 13First   Precedentul   1  [2]  3  4  5  6  7  8  9  10  Urmatorul   Ultimul   
  •  
     

    

Calendar Catolic

Luni, 16 iulie 2018

Sfintii zilei
Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel *
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 15-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), III
Lectionar
Is 1,11-17: Spãlați-vã, curãțați-vã, îndepãrtați rãutatea gândurilor voastre dinaintea ochilor mei!
Ps 49: Celui care merge pe calea cea dreaptã îi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu.
Mt 10,34-11,1: Nu am venit sã aduc pace, ci sabie.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 15-a de peste an

Va recomandam