Sâmbătă, 19 martie, Solemnitatea sfântului Iosif, în capela Redemptoris Mater din Palatul Apostolic, cu cântarea Laudelor şi cu meditaţia finală, s-au încheiat exerciţiile spirituale în prezenţa Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea.

Meditaţiile au fost propuse anul acesta de părintele François-Marie Léthel, din Ordinul Carmeliţilor Desculţi, prelat secretar al Academiei Pontificale de Teologie şi profesor la Facultatea Teologică Pontificală Teresianum, şi au avut ca temă: Lumina lui Cristos în inima Bisericii – Ioan Paul al II-lea şi teologia sfinţilor.

La încheierea exerciţiilor, Papa a adresat celor prezenţi câteva cuvinte. Imediat după aceea, în Sala Clementină, membrii Curiei Romane i-au prezentat Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea urările pentru ziua sa onomastică. Urările au fost prezentate Papei de către cardinalul Angelo Sodano, decan al Colegiului Cardinalilor. Sfântul Părinte a încheiat întâlnirea cu Binecuvântarea sa.

Publicăm în continuare cuvintele pe care Papa le-a adresat celor prezenţi la încheierea exerciţiilor spirituale în capela Redemptoris Mater.

* * *

Iubiţi fraţi,

Dragă părinte Léthel,

La încheierea acestui drum de reflecţie, de meditaţie, de rugăciune în compania sfinţilor prieteni ai Papei Ioan Paul al II-lea, aş vrea să spun din toată inima: vă mulţumesc dumneavoastră, părinte Léthel, pentru călăuzirea dumneavoastră sigură, pentru bogăţia spirituală pe care ne-aţi dăruit-o. Sfinţii: dumneavoastră ni i-aţi arătat ca „stele” pe firmamentul istoriei şi, cu entuziasmul dumneavoastră şi bucuria dumneavoastră, ne-aţi inserat în hora acestor sfinţi şi ne-aţi arătat că tocmai sfinţii „mici” sunt sfinţii „mari”. Ne-aţi arătat că scientia fidei şi scientia amoris merg împreună şi se completează, că marea raţiune şi marea iubire merg împreună, ba chiar că marea iubire vede mai mult decât raţiunea singură.

Providenţa a voit ca aceste exerciţii să se încheie cu sărbătoarea sfântului Iosif, patronul meu personal şi patronul sfintei Biserici: un sfânt umil, un muncitor umil, care a fost făcut vrednic să fie Păzitorul Răscumpărătorului.

Sfântul Matei îl caracterizează pe sfântul Iosif cu un cuvânt: „Era un om drept”, „dikaios”, de la „dike”, şi în viziunea Vechiului Testament, aşa cum o găsim de exemplul în Psalmul 1, „drept” este omul care este cufundat în Cuvântul lui Dumnezeu, care trăieşte în Cuvântul lui Dumnezeu, care trăieşte Legea nu ca „jug”, ci ca „bucurie”, trăieşte – am putea spune – Legea ca „Evanghelie”. Sfântul Iosif era drept, era cufundat în Cuvântul lui Dumnezeu, scris, transmis în înţelepciunea poporului său, şi tocmai în felul acesta era pregătit şi chemat să-l cunoască pe Cuvântul Întrupat – Cuvântul venit între noi ca om –, şi predestinat să păzească, să ocrotească acest Cuvânt Întrupat; asta rămâne misiunea lui pentru totdeauna: să păzească sfânta Biserică şi pe Domnul nostru.

Ne încredinţăm în acest moment ocrotirii sale, ne rugăm pentru ca să ne ajute în umila noastră slujire. Să mergem înainte cu curaj sub această ocrotire. Să fim recunoscători faţă de sfinţii umili, să-l rugăm pe Domnul să ne facă şi pe noi umili în slujirea noastră şi astfel sfinţi în compania sfinţilor.

Încă o dată vă mulţumim, părinte Léthel, pentru inspiraţia dumneavoastră. Mulţumim!

_____________

Scrisoarea Sfântului Părinte adresată cucernicului părinte François-Marie Léthel, O.C.D., predicator al exerciţiilor spirituale

Publicăm în continuare textul scrisorii pe care Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a adresat-o cucernicului părinte François-Marie Léthel, O.C.D., prelat secretar al Academiei Pontificale de Teologie, la încheierea exerciţiilor spirituale predicate de el în această săptămână în Vatican pentru Papa şi Curia Romană.

* * *

Cucernice părinte

FRANÇOIS-MARIE LÉTHEL, O.C.D.,

Prelat secretar al Academiei Pontificale de Teologie

Din toată inima doresc să vă exprim recunoştinţa mea vie pentru slujirea preţioasă pe care Dumneavoastră aţi oferit-o mie şi colaboratorilor mei din Curia Romană predicând, în zilele trecute, exerciţiile spirituale. Graţie şi angajării prestată de Dumneavoastră în această circumstanţă, am putut intra în Timpul Postului Mare aşa cum mama Biserică, urmând Cuvântul divin, ne cere: devenind mai atenţi la glasul Domnului.

Motiv de recunoştinţă specială este itinerarul pe care Dumneavoastră, Cucernice Părinte, ne-aţi făcut să-l parcurgem prin intermediul meditaţiilor: un drum spiritual inspirat din mărturia Venerabilului meu predecesor Ioan Paul al II-lea, a cărui apropiată beatificare a sugerat tema sfinţeniei, de aprofundat prin întâlnirea cu figurile vii ale câtorva sfinţi şi sfinte, ca stele luminoase care se rotesc în jurul Soarelui care este Cristos, Lumina lumii. Cu această orientare, Dumneavoastră v-aţi acordat foarte bine cu programul de cateheză desfăşurat de mine în aceşti ani în timpul Audienţelor generale, cu propunerea de a face cunoscută şi iubită mai bine Biserica aşa cum se arată ea în viaţa, în operele şi în învăţăturile sfinţilor: pornind de la Apostoli şi prin lunga ceată a Părinţilor şi a celorlalţi scriitori antici, a teologilor şi a misticilor din perioada medievală, cu atenţie deosebită faţă de un preţios grup de femei, ajungând la reluarea seriei Învăţătorilor Bisericii, care urmează să o închei. Această linie de reflecţie şi de contemplaţie asupra misterului lui Cristos reflectat, ca să spunem aşa, în existenţa celor mai fideli imitatori ai săi constituie un element fundamental pe care l-am moştenit de la Papa Ioan Paul al II-lea şi pe care l-am dus înainte cu deplină convingere şi cu mare bucurie.

Ştiu bine, dragă Frate, că mulţumirea mea Dumneavoastră o înţelegeţi ca adresată şi Ordinului Carmelit din care faceţi parte. Apreciez şi împărtăşesc acest sentiment şi îl extind la cea mai vastă dimensiune eclezială, deoarece acest curs de exerciţii ne-a făcut să simţim mai mult ca oricând Biserica drept comuniune a sfinţilor. Către Biserică, însufleţită de acţiunea Duhului Sfânt, şi către Mama sa, Sfânta Fecioară Maria, să se îndrepte recunoştinţa noastră. Sfânta Fecioară şi sfântul Iosif, soţ şi patron al Bisericii universale, pe care astăzi îl celebrăm şi căruia Dumneavoastră i-aţi dedicat meditaţia din această dimineaţă, să Vă obţină belşugul darurilor cereşti, pentru care ca garanţie Vă împart din inimă o specială Binecuvântare Apostolică, pe care o extind cu plăcere la cei dragi Dumneavoastră.

Din Vatican, 19 martie 2011

BENEDICTUS PP. XVI

 Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu