Oare cum a fost Iacob, fiul lui Zebedeu şi a Salomeei, căruia evangheliştii îi atribuie mereu un loc de referinţă în listele celor doisprezece, şi pe care însuşi Isus l-a voit alături, împreună cu Petru şi cu fratele său Ioan, în câteva momente mai semnificative ale existenţei sale pământeşti? Fără îndoială, trebuia să fie un om impetuos şi aprig, înclinat spre supărare, pe care ni-l imaginăm mâniindu-se tare atunci când, după o zi dură pe lacul Tiberiadei, se întorcea cu mâinile goale la Betsaida.