"Nu numai cu pâine trăieşte omul, dar şi cu tot cuvântul care vine din gura lui Dumnezeu". Antifonul Evangheliei de luni vesteşte cu aceste cuvinte episodul înmulţirii pâinilor şi a peştilor. Textul paginii sacre, din Evanghelia după Sf. Matei, scoate în relief compasiunea, mila de care este cuprins Isus la vederea marii mulţimi de oameni care îl urmau în pustiu. Despre Isus, Pâinea Vieţii, şi grija Domnului faţă de cei înfometaţi, Benedict al XVI-lea a oferit numeroase reflecţii.

Isus este "Pâinea Vieţii", hrana care ne sprijină pe drumul existenţei noastre. Benedict al XVI-lea subliniază că omul, pentru a trăi, "are nevoie de hrană pentru sufletul său, are nevoie de un sens care să dea vieţii împlinire". Sensul este Cristos însuşi, "adevărata hrană pentru inimile noastre". Papa aduce aminte că Misterul Euharistiei este darul prin care Cristos se dăruieşte pe sine, dezvăluindu-ne iubirea nemărginită a lui Dumnezeu". Iată de ce Euharistia este "Sacramentul iubirii", alimentul vital al creştinilor:
• "După cum a fost mana pentru poporul lui Israel, tot la fel pentru orice generaţie creştină, Euharistia este hrana indispensabilă care o sprijină în timp ce traversează deşertul acestei lumi, uscată de sistemele ideologice şi economice care nu promovează viaţa, ci mai degrabă o mortifică; o lume în care domină logica puterii şi a averii în locul slujirii şi al iubirii; o lume în care nu rareori învinge cultura violenţei şi a morţii" (Omilie la Corpus Domini, 7 iunie 2007).

Hrană de iubire, aşadar. Iar Benedict al XVI-lea a subliniat că prin minunea pâinii şi a peştilor, Domnul îl cheamă pe fiecare dintre noi să se dăruiască fraţilor săi, să fie împreună cu Isus "pâine frântă pentru viaţă şi pentru omenire". Cele cinci pâini şi cei doi peşti arată contribuţia noastră, săracă dar necesară, pe care El o transformă într-un dar de iubire pentru toţi". Numai prin acest spirit de iubire putem înţelege atitudinea de compasiune, de milă, pe care Isus o arată faţă de cei înfometaţi. Ochii săi plini de iubire se îndreaptă spre cei mici şi spre cei din urmă. Isus ne arată un "stil de compasiune" pe care toţi suntem chemaţi să-l imităm:
• "Compasiunea creştină nu are nimic de a face cu falsa pietate, cu asistenţialismul. Este mai degrabă sinonim cu solidaritatea şi punerea la comun şi este însufleţită de speranţă (...). Este o speranţă care are la bază venirea lui Cristos şi care, în cele din urmă, coincide cu Persoana sa şi cu misterul său de mântuire" (Sf. Liturghie la Brindisi, 15 iunie 2008).

Papa subliniază în reflecţiile sale că Isus s-a făcut mic: "în smerita arătare a hostiei, a unei bucăţi de pâine, El ni se dăruieşte pe sine". Şi vorbind copiilor care se pregăteau la Prima lor Sfântă Împărtăşanie, Papa a evidenţiat ce înseamnă Pâinea vieţii:
• "În zilele noastre, avem o alimentaţie foarte variată şi rafinată, dar în situaţiile cele mai simple pâinea este baza alimentaţiei şi dacă Isus se numeşte pe sine 'pâinea vieţii', pâinea este, să spunem, o prescurtare pentru întreaga alimentaţie. Şi după cum avem nevoie să ne hrănim trupeşte pentru a trăi, tot la fel şi spiritul, sufletul din noi, voinţa, trebuie să se hrănească" (Întâlnirea cu Copiii la Prima Împărtăşanie, 15 octombrie 2005).

Persoana umană, a continuat Sfântul Părinte, nu are numai un trup dar şi un suflet. Suntem persoane care gândesc, înzestrate cu voinţă, inteligenţă. Pentru ca şi spiritul, sufletul, să ajungă la maturitate, trebuie să-şi găsească hrana necesară:
• "Dacă Isus spune 'Eu sunt pâinea vieţii', aceasta înseamnă că Isus însuşi este această hrană pentru sufletul nostru, a omului interior, o hrană de care avem nevoie pentru că şi sufletul trebuie să se hrănească. Şi nu sunt suficiente produsele tehnice, deşi au importanţa lor. Avem nevoie de prietenia lui Dumnezeu care ne ajută să luăm hotărârile potrivite. Avem nevoie de o maturizare umană. Cu alte cuvinte, Isus ne hrăneşte de aşa manieră încât devenim cu adevărat persoane mature iar viaţa noastră devine bună" (Întâlnirea cu Copiii la Prima Împărtăşanie, 15 octombrie 2010)

(www.radiovaticana.org)