„Astăzi nu vă împietriţi inimile, dar ascultaţi glasul Domnului”: este invitaţia lansată de Liturghia de marţi în a XV-a Săptămână de peste an, care propune un fragment din Evanghelia după Matei pe un ton energic, în care Isus adresează cuvinte foarte dure celor care, deşi au văzut minunile sale, nu se convertesc. Asupra acestei pagini evanghelice de la Matei 11,20-24 să reascultăm câteva reflecţii ale lui Benedict al XVI-lea.

Cuvintele lui Isus sunt foarte severe: dojeneşte foarte dur oraşele Corazin, Betsaida şi Cafarnaum deoarece cu toate minunile săvârşite în mijlocul lor nu s-au convertit. Tirului, Sidonului şi pământului Sodomei le va fi mai uşor în ziua judecăţii. Papa explică severitatea lui Isus în chemarea sa la convertire:
• Isus ne adresează acest apel nu cu o severitate scop în sine, dar tocmai pentru că este preocupat de binele nostru, de fericirea noastră, de mântuirea noastră. În ce ne priveşte, trebuie să-i răspundem cu un sincer efort lăuntric, cerându-i să ne facă să înţelegem în ce puncte în mod special trebuie să ne convertim (Omilia din 7 martie 2010).

Dar ce înseamnă a se converti?
• A se converti înseamnă a schimba direcţia în drumul vieţii: nu, însă, printr-o mică ajustare, dar printr-o adevărată inversare a direcţiei de mers. Convertire este a merge împotriva curentului, şi aici ’curentul’ este stilul de viaţă superficial, incoerent, iluzoriu, care adesea ne târăşte, ne domină şi ne face sclavi ai răului sau, oricum, prizonieri ai mediocrităţii morale. Prin convertire, în schimb, se ţinteşte la măsura înaltă a vieţii creştine, omul se încrede în Evanghelia vie şi personală care este Isus Cristos (Audienţa generală din 17 februarie 2010).

Deci, persoana lui Isus este „ţinta finală şi sensul cel mai profund al convertirii”. În felul acesta - explică Papa - convertirea manifestă chipul său cel mai luminos şi fascinant”:
• Nu este o simplă decizie morală, care ne corectează conduita morală de viaţă, dar este o alegere de credinţă, care ne implică în întregime în comuniunea intimă cu persoana vie şi concretă a lui Isus…Convertirea înseamnă a spune „da” cu totul din partea celui care îşi încredinţează propria existenţă Evangheliei, răspunzând în mod liber lui Cristos care cel dintâi se oferă omului ca singurul care este cale, adevăr şi viaţă şi care îl eliberează şi îl mântuieşte (Audienţa generală din 17 februarie 2010).

Isus îi dojeneşte pe cei care l-au cunoscut şi nu vor să se convertească, gândindu-se doar la ei înşişi, şi aminteşte ziua judecăţii: vor fi trataţi cu asprime. Judecata finală - subliniază Papa - va fi asupra iubirii: „Dumnezeu ne va întreba dacă am iubit nu în mod abstract, ci concret, prin faptele noastre:
• Domnul are la inimă binele nostru, adică ca fiecare om să aibă viaţă şi ca, în special fiii săi cei mai ’mici’ să poată să se apropie de banchetul pe care el l-a pregătit pentru toţi. De aceea, nu ştie ce să facă cu acele forme ipocrite ale celui care zice ’Doamne, Doamne’ şi apoi neglijează poruncile sale (Cf Mt 7,21). În împărăţia sa veşnică, Dumnezeu îi primeşte pe cei care se străduiesc zi de zi să pună în practică cuvântul său” (Angelus din 23 noiembrie 2008).

(radiovaticana.org)