Sfântul Stanislaw (circa 1035-1079) provenea din satul Szczepanowo, de lângă Bochnia (Polonia). A studiat la Şcoala Catedralei din Cracovia, unde s-a făcut remarcat prin aptitudinile sale, atrăgând atenţia episcopului de Cracovia, Lambert Suly. După sfinţire, episcopul l-a reţinut pe Stanislaw în cadrul Curiei. Stanislaw a studiat în străinătate teologie, la Liege, în Belgia, şi în mod concomitent era pregătit să fie urmaşul episcopului Suly. Cu binecuvântarea episcopului, Stanislaw a pus bazele „Rocznik Krakowski” (în româneşte „Anuarul Cracoviei”), un fel de cronică, în care erau notate evenimentele principale din viaţa diecezei şi din lumea întreagă. În anul 1071 a fost sfinţit episcop de Cracovia, iar activitatea sa se încadrează în activitatea înfocată de misionarism în teritoriile Malopolskiei; se îngrijea de săraci, de văduve şi de orfani.
A luptat pentru bunăstarea episcopiei. Conform unei legende, într-un proces cu seniorul Piotrowin, pentru a dovedi falsitatea documentelor prezentate de senior, a înviat pe tatăl seniorului care a dat mărturie în favoarea lui Stanislaw. Întrebat fiind de episcop dacă ar mai vrea să trăiască, tatăl seniorului Piotrowin, a afirmat că preferă să se întoarcă în mormânt, fiind conştient că mai are puţin de stat în limb, pentru ca apoi să intre în Împărăţia Cerurilor.
Stanislaw a călătorit la Roma, unde s-a întâlnit cu papa Grigore al VII-lea, pentru a purta tratative de a împiedica pătrunderea clericilor germani în Polonia, contribuind la crearea unui cler autohton, bine înrădăcinat în cultura şi tradiţiile poloneze, misiune care a fost îndeplinită cu succes
Ca preot, a criticat şi a atenţionat comportamentul neadecvat al regelui Boleslaw Smialy (cel Îndrăzneţ) faţă de supuşi, neadecvat din cauza greutăţilor pe care le înfrunta poporul polonez. Atenţionările au rămas fără efect, ceea ce l-a determinat pe Stanislaw să-l excomunice pe rege, conform dreptului canonic. Regele a dorit să-l judece pe episcop în instanţele destinate laicilor, dar acesta a absentat, deoarece, conform codului de drept canonic, clericii nu puteau fi judecaţi de instanţele laice, ci de Tribunalul Bisericesc. Regele a ordonat Tribunalului Regal să condamne, ilegal, în contumacie, la pedeapsa capitală –pedeapsa cu moartea.
De la pronunţarea deciziei Tribunalului Regal, până la îndeplinirea ei, conform cronicarului polonez Fericitul Wincenty Kadlubek în Kronika Polska , au trecut câteva zile. Astfel, pe data de 11 aprilie 1079, regele, întovărăşit de alţi 3 curteni, a năvălit în biserica de la Skalki (în apropierea castelului Wawel – reşedinţa regilor polonezi), unde Stanislaw oficia Sfânta Liturghie, şi l-au ucis, cu lovituri de sabie, apoi i-au târât corpul afară, în curtea interioară a mănăstirii, unde l-au ciopârţit.
Dorind să afle adevărul în privinţa morţii sfântului Stanislaw, episcopul Cracoviei, Karol Wojtyla, a cerut, să se efectueze o expertiză medico-legală a relicvei, în anul 1963. Rezultatul a confirmat cele scrise de Fericitul Wincentz Kadlubek, şi s-a putut reconstitui evenimentele din 11 aprilie 1079. Astfel, conform analizelor, relicva aparţinea unui bărbat care avea circa 40 de ani, care a fost atacat din spate, din partea dreaptă; au fost 7 lovituri de sabie, dintre care, cea mai mare, cu o lungime de 4,5 cm şi o adâncime în os de circa 6 mm, fusese dată în spatele capului, ceea ce a produs prăbuşirea victimei, în acelaşi timp căzând asupra ei celelalte lovituri de sabie. Lovitura de sabie dată în spatele capului, reliefează faptul că episcopul a fost atacat prin surprindere, în timp ce oficia Sfânta Liturghie.
Aflând de evenimentele care s-au produs la Skalki, întreg poporul polonez s-a răsculat împotriva regelui, forţându-l pe acesta să fugă în exil. Regele Boleslaw a căutat adăpost la curtea regelui maghiar, respectiv la sfântul Wladyslaw, însă acesta l-a refuzat. Chinuit de fapta îngrozitoare pe care a săvârşit-o, Boleslaw Smialy s-a refugiat la mănăstirea benedictină de la Osjak (Iugoslavia), unde a murit încercând să-şi răscumpere păcatul printr-o penitenţă foarte dură.
În opera „Viaţa sfântului Stanislaw”, autorul Jan Dlugosz, a descris minunile care au avut loc după moartea episcopului martir. Astfel, după ce au ciopârţit corpul, au venit patru vulturi de mărimi excepţionale, care fugăreau făpturile care încercau să se apropie de episcopul omorât. După 3 zile, în ciuda ordinului regal, preoţii şi credincioşii cracovieni s-au apropiat de trupul episcopului, ca să adune rămăşiţele împrăştiate de către rege şi curtenii săi, ca să-l îngroape conform rangului episcopal. Au descoperit, că, în mod miraculos, părţile corpului, erau adunate şi unite, şi că trupul nu mai avea pe el urmele rănilor.
Episcopul martir a devenit simbolul unităţii naţionale, iar cultul său a adus la Wawel (locul unde se află relicva) mulţi pelerini, atât în perioada când Polonia nu exista ca stat, cât şi în perioada totalitară.
A fost canonizat pe data de 17 septembrie 1253, la Assisi, de către papa Inocenţiu al IV-lea, iar sărbătoarea patronului, cade în ziua de 8 mai. În fiecare an, în Cracovia, se organizează pe 8 mai, procesiunea ceremonială, cu relicvele sfântului Stanislaw, de la Skalki la Wawel şi de la Wawel la Skalki, la care participă întreg Episcopatul Polonez şi toţi credincioşii care vin din diferitele părţi ale Poloniei.
Papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe sfântul Stanislaw „patronul moralităţii creştine”.
În iconografie, sfântul Stanislaw este prezentat în haine pontificale, cu pastoral. Atributele sale sunt: sabia, palmierul martirilor, iar la picioare se află seniorul Piotrowin, care fusese înviat. Deseori, este reprezentat cu simbolul naţional polonez-vulturul alb-roşu.
Anul trecut, în biserica romano-catolică din Soloneţu Nou au fost sfinţite două vitralii: unul dedicat Fericitului Ioan Paul al II-lea, iar al doilea vitraliu dedicat sfântului Stanislaw.