„In resurrectione tua, Christe, caeli et terra laetentur – În învierea ta, Cristoase, se bucură cerurile şi pământul” (Lit. Hor.).
Iubiţi fraţi şi surori din Roma şi din lumea întreagă,
Dimineaţa de Paşte ne-a readus vestea veche şi mereu nouă: Cristos a înviat! Ecoul acestui eveniment, pornit de la Ierusalim în urmă cu douăzeci de secole, continuă să răsune în Biserică, ecou care aduce vie în inimă credinţa vibrantă a Mariei, Mama lui Isus, credinţa Mariei Magdalena şi a celorlalte femei, care au văzut cele dintâi mormântul gol, credinţa lui Petru şi a celorlalţi Apostoli.
Până astăzi – şi în era noastră de comunicaţii ultratehnologice – credinţa creştinilor se bazează pe acea veste, pe mărturia acelor surori şi a acelor fraţi care au văzut mai întâi piatra dată la o parte şi mormântul gol, apoi pe mesagerii misterioşi care atestau că Isus, Cel Răstignit, a înviat; deci El însuşi, Învăţătorul şi Domnul, viu şi tangibil, apărut Mariei Magdalena, celor doi discipoli din Emaus, în sfârşit tuturor celor unsprezece, adunaţi în Cenacol (cf. Mc 16,9-14).
Învierea lui Cristos nu este rodul unei speculaţii, al unei experienţe mistice: este un eveniment, care desigur depăşeşte istoria, dar care are loc într-un moment precis al istoriei şi lasă în ea o amprentă indelebilă. Lumina care a strălucit gărzilor puse să păzească mormântul lui Isus a străbătut timpul şi spaţiul. Este o lumină diferită, divină, care a sfâşiat întunericul morţii şi a adus în lume strălucirea lui Dumnezeu, strălucirea Adevărului şi a Binelui.
Aşa cum razele soarelui, primăvara, fac să înmugurească şi să se deschidă mugurii pe ramurile copacilor, tot aşa iradierea care provine din Învierea lui Cristos dă forţă şi semnificaţie oricărei speranţe umane, oricărei aşteptări, dorinţe, proiect. Pentru aceasta întregul cosmos se bucură astăzi, implicat în primăvara omenirii, care se face interpret al imnului mut de laudă al creaţiei. Aleluia pascal, care răsună în Biserica pelerină în lume, exprimă tresăltarea de bucurie tăcută a universului, şi mai ales dorinţa intensă a oricărui suflet umane deschis sincer spre Dumnezeu, ba chiar, recunoscător faţă de infinita lui bunătate, frumuseţe şi adevăr.
„În învierea ta, Cristoase, se bucură cerurile şi pământul”. La această invitaţie la laudă, care se înalţă astăzi din inima Bisericii, „cerurile” răspund pe deplin: cetele de îngeri, de sfinţi şi de fericiţi se unesc toate la tresăltarea noastră de bucurie. În Cer totul este pace şi bucurie. Dar, din păcate, nu este aşa pe pământ! Aici, în această lume a noastră, aleluia pascal contrastează cu plângerile şi strigătele care provin din atâtea situaţii dureroase: mizerie, foamete, boli, războaie, violenţe. Şi totuşi, tocmai pentru aceasta Cristos a murit şi a înviat! A murit şi din cauza păcatelor noastre de astăzi, şi a şi înviat pentru răscumpărarea istoriei noastre de astăzi. De aceea, acest mesaj al meu vrea să ajungă la toţi şi, ca veste profetică, mai ales popoarele şi comunităţile care suferă o oră de pătimire, pentru ca Isus Cristos Înviat să le deschidă lor calea libertăţii, dreptăţii şi a păcii.
Fie ca să se bucure Ţara care, cea dintâi, a fost inundată de lumina Celui Înviat. Strălucirea lui Cristos să ajungă şi la Popoarele din Orientul Mijlociu, pentru ca lumina păcii şi a demnităţii umane să învingă întunericul dezbinării, al urii şi al violenţelor. În Libia, diplomaţia şi dialogul să ia locul armelor şi să favorizeze, în actuala situaţie conflictuală, accesul ajutoarelor umanitare la cei care suferă consecinţele conflictului. În ţările din Africa de Nord şi din Orientul Mijlociu, toţi cetăţenii – şi îndeosebi tinerii – să se străduiască pentru a promova binele comun şi pentru a construi societăţi, în care sărăcia să fie înfrântă şi orice alegere politică să fie inspirată din respectul faţă de persoana umană. La atâţia fugari şi refugiaţi, care provin din diferite ţări africane şi au fost constrânşi să părăsească afectele cele mai dragi să ajungă solidaritatea tuturor; oamenii de bunăvoinţă să fie luminaţi ca să deschidă inima la primire, pentru ca în mod solidar şi concertat să se poate veni în întâmpinarea necesităţilor imperioase ale atâtor fraţi; la cei care se dedică în eforturi generoase şi oferă mărturii exemplare în această direcţie să ajungă alinarea şi aprecierea noastră.
Fie ca să se recompună convieţuirea civilă între populaţiile din Coasta de Fildeş, unde este urgent să se întreprindă un drum de reconciliere şi de iertare pentru a îngriji rănile profunde provocate de violenţele recente. Fie ca să poată găsi consolare şi speranţă ţinutul Japoniei, în timp ce înfruntă consecinţele dramatice ale recentului cutremur, şi ţările care în lunile trecute au fost încercate de calamităţi naturale care au semănat durere şi angoasă.
Să se bucure cerurile şi pământul pentru mărturia celor care suferă contradicţii, sau chiar persecuţii pentru propria credinţă în Domnul Isus. Vestea învierii sale victorioase să reverse în ei curaj şi încredere.
Iubiţi fraţi şi surori! Cristos înviat merge înainte noastră spre cerurile noi şi pământul nou (cf. Ap 21,1), în care în sfârşit vom trăi cu toţii ca o unică familie, fii ai aceluiaşi Tată. El este cu noi până la sfârşitul timpurilor. Să mergem în urma Lui, în această lume rănită, cântând aleluia. În inima noastră este bucurie şi durere, pe chipul nostru zâmbete şi lacrimi. Aşa este realitatea noastră pământească. Dar Cristos a înviat, este viu şi merge împreună cu noi. Pentru aceasta să cântăm şi să mergem, fideli faţă de angajarea noastră în această lume, cu privirea îndreptată spre cer.
Paşte fericit tuturor!
BENEDICTUS PP. XVI
Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu