Nunţii apostolici sunt chemaţi să fie o punte între Bisericile particulare şi Sediul Apostolic: a subliniat Benedict al XVI-lea primind luni dimineaţă în Sala Consistoriului din Palatul Apostolic membrii Academiei Pontificale Ecleziastice. Papa s-a oprit asupra noţiunii de reprezentanţă a Pontifului care implică o adevărată pasiune pentru comuniunea eclezială.

Salutul de omagiu a fost adresat Sfântului Părinte de mons. Beniamino Stella, preşedintele Academiei în care se formează preoţii care se pregătesc să facă parte din serviciul diplomatic al Sfântului Scaun.

Cine este chemat să-l reprezinte pe Pontif pe lângă State sau Organizaţii internaţionale trebuie să fie animat de o deplină adeziune la Papa. Conceptul de reprezentanţă, pentru diplomaţii Sfântului Scaun, nu este ceva pur formal. Este vorba, în realitate, a observat, de un serviciu care implică participarea la solicitudinea eclezială proprie ministerului petrin. O perspectivă, a continuat, care cere nunţilor apostolici „să alimenteze cu atenţie specială” unele dimensiuni, începând de la deplina adeziune la magisteriul pontifical.

În continuare Benedict al XVI-lea a spus că nunţiul trebuie să fie „o punte trainică, un canal sigur de comunicaţie între Bisericile particulare şi Sediul Apostolic”:

• Pe de o parte, punând la dispoziţia Papei şi colaboratorilor săi o viziune obiectivă, corectă şi aprofundată a realităţii bisericeşti şi sociale în care se trăieşte, pe de alta, angajându-se să transmită normele, indicaţiile, orientările care vin de la Sfântul Scaun, nu într-o manieră birocratică, cu iubire profundă faţă de Biserică şi cu ajutorul încrederii personale construită cu răbdare, respectând şi valorizând, în acelaşi timp, eforturile episcopilor şi drumul Bisericilor particulare la care este trimis.

Slujirea la care vă pregătiţi să o desfăşuraţi, a spus papa Benedict al XVI-lea celor 36 de preoţi studenţi, de diferite naţionalităţi, între care şi unul din dieceza de Iaşi, ai Academiei Pontificale Ecleziastice, cere o dăruire deplină şi, dacă e necesar, chiar sacrificarea unor intuiţii şi proiecte personale. Totuşi, nutrind mereu un raport intens cu Domnul, acest lucru va constitui o îmbogăţire oferind posibilitatea de a stabili o sintonie „cu perspectiva şi cu serviciul pentru unitate” care este propriu slujirii Succesorului lui Petru:

• În felul acesta reprezentantul pontifical - în uniune cu cei care colaborează cu el - devine cu adevărat semn al prezenţei şi carităţii Papei. Şi dacă aceasta constituie un beneficiu pentru viaţa tuturor Bisericilor particulare, este în mod special în acele situaţii deosebit de delicate sau dificile în care, din cele mai variate motive, comunitatea creştină trebuie să trăiască.

Este vorba „de o adevărată slujire preoţească, caracterizată de o apropiată analogie cu reprezentanţa lui Cristos, specifică preotului care, ca atare, are o dimensiune jertfitoare intrinsecă”. Tocmai de aici, a adăugat, derivă stilul special al serviciului de reprezentanţă care este determinat nu doar de ambientul în care se lucrează, dar înainte de toate de cel pe care nunţiul este chemat să-l reprezinte:

• A se face purtător de cuvânt al Vicarului lui Cristos va putea fi angajant, uneori extrem de exigent, dar nu va fi niciodată mortificator sau depersonalizator. Devine, în schimb, un mod original de a-şi realiza propria vocaţie sacerdotală.

(RV - 14 iunie 2010)