Anul Sfintei Preoţii, care tocmai s-a încheiat, trebuie să reprezinte pentru preoţi un nou stimulent pentru elanul misionar, iar pentru tineri o încurajare de a urma propria vocaţie. Asta a spus Cardinalul Claudio Hummes, Prefect al Congregaţiei pentru Cler.

Într-un interviu acordat la Radio Vatican, cardinalul a spus că bilanţul acestui An al Sfintei Preoţii a fost „pozitiv, foarte pozitiv. Mai ales, sunt foarte fericit şi pentru că a fost celebrat în comunităţile locale. Încă de la început, a fost o angajare de a face în aşa fel încât Anul Sfintei Preoţii să coboare până în mijlocul oamenilor, în comunităţile locale. Acest lucru s-a făcut, în toată lumea. Cred că a fost un an foarte frumos!”

Apoi cardinalul i-a încurajat pe preoţi „să continue să fie acest trup preoţesc aşa de important, preţios şi de neînlocuit de slujitori în toată lumea, mai ales unde sunt inseraţi în comunităţile locale”.

Să continue, a adăugat el, „cu curaj şi cu încredere, cu bucurie în dăruirea lor pentru misiunile slujirii preoţeşti, reflectând şi conştientizând mereu din nou identitatea lor preoţească: ce înseamnă a fi preot şi la ce trebuie cu adevărat să fim atenţi ca să trăim această vocaţie şi misiune, care este spiritualitatea”.

„Spiritualitatea trebuie să fie în mod constant aprofundată, viaţa de rugăciune nu poate să lipsească preotului pentru ca, într-adevăr, să poată trăi cu bucurie şi cu siguranţă şi cu seninătate vocaţia sa, misiunea sa”, a continuat cardinalul Hummes.

„Al doilea lucru care îmi este drag să-l spun preoţilor – a subliniat el – este să trezească în ei elanul misionar: să nu se limiteze să fie «în slujba» comunităţii în care trăiesc, care deja există. Ci să aibă şi o mare angajare misionară pentru a merge la neamuri, acolo unde există oamenii, mai ales la acei botezaţi care s-au îndepărtat din atâtea motive, dar şi la acei mulţi care nu-l cunosc pe Isus Cristos”.

„Această «misiune» este astăzi foarte urgentă! Acest lucru va face ca şi preoţii să-şi regăsească mai profund propria lor identitate preoţească, pentru că misiunea reînnoieşte în mod constant în noi identitatea noastră”.

„Apoi – a mai continuat el – aş vrea să spun tinerilor că dacă se simt chemaţi, să aibă curajul de a răspunde «da», pentru că merită să fii preot, chiar dacă există atâtea lucruri în lume, astăzi, care ar face să se spună contrariul şi care spun contrariul”.

„Dar noi toţi, care suntem preoţi, ştim cât de important este acest lucru, cât de mult acest lucru este un semn al predilecţiei şi al alegerii din partea lui Dumnezeu, atunci când el cheamă un tânăr: a accepta această vocaţie”.

„Aş vrea să le spun să aibă curajul să facă asta: după aceea se vor simţi recunoscători faţă de Dumnezeu pentru predilecţia cu care Dumnezeu îi cheamă”, a încheiat cardinalul.

(După Zenit, 13 iunie 2010)