De
Pr. dr. Ştefan Lupu publicat in
Liturgie la March 29, 2011 11:07 |
|
Comentarii (0)
Postul Mare este timpul de patruzeci de zile care începe cu Miercurea Cenuşii şi care pregăteşte la celebrarea Paştelui.
Primele referinţe directe la o perioadă prepascală urcă spre începutul secolului al IV-lea în Orient şi spre sfârşitul aceluiaşi secol în Occident. O practică penitenţială de pregătire la Paşte prin post a început să se afirme însă deja de la jumătatea secolului al II-lea. Oricum, la sfârşitul secolului al IV-lea, structura Postului Mare este cea de patruzeci de zile; văzute în lumina simbolismului biblic, ele dobândesc o valoarea salvifico-răscumpărătoare, fapt pentru care sunt numite sacramentum.
La dezvoltarea Postului Mare a contribuit şi disciplina penitenţială, care cu reconcilierea păcătoşilor, care acea loc în Joia Sfântă, precum şi exigenţele catecumenatului, cu pregătirea imediată la Botez, care se celebra în Vigilia pascală.
Pentru catecumeni, aşadar, Postul Mare era o ocazie potrivită pentru cateheză, pe lângă rugăciune şi reînnoire spirituală. Pentru penitenţi, era, în schimb, o perioadă de luptă împotriva răului care trebuia să preceadă dezlegarea sacramentală.
Etimologia latină „quadragesima dies” subliniază a patruzecea zi de pregătire la principala sărbătoare a întregului an liturgic, care este tocmai Paştele Învierii Domnului.