S-au încheiat vineri seara la Paris cele două zile despre tema Iluminism, religie, raţiune comună, primul eveniment oficial al iniţiativei Consiliului Pontifical al Culturii denumită „Curtea Neamurilor”, o structură permanentă de întâlnire şi de dialog între cei care cred şi cei care nu cred.
Manifestarea de încheiere a inaugurării „Curţii Neamurilor” a fost dedicată tinerilor şi a avut loc în piaţa Catedralei Notre-Dame din Paris.
În decursul evenimentului cu titlul În spaţiul Necunoscutului, care a avut momente de muzică, spectacol, mărturii, sunete şi lumini – şi care s-a desfăşurat concomitent cu o veghe de rugăciune animată de Comunitatea din Taizé în catedrală – a fost transmis pe ecrane uriaşe un mesaj al Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, adresat îndeosebi tinerilor. Prezentăm în continuare textul mesajului:
Dragi tineri, dragi prieteni!
Ştiu că v-aţi adunat mulţi în faţa catedralei Notre-Dame din Paris, la invitaţia Cardinalului André Vingt-Trois, Arhiepiscop de Paris, şi a Cardinalului Gianfranco Ravasi, Preşedinte al Consiliului Pontifical al Culturii. Vă salut pe toţi, fără a-i uita pe fraţii şi prietenii din Comunitatea din Taizé. Sunt recunoscător Consiliului Pontifical pentru că a preluat şi a dezvoltat invitaţia mea de a deschide, în Biserica, „Curţi ale Neamurilor”, imagine care aminteşte de acel spaţiu deschis pe vasta esplanadă aproape de Templul din Ierusalim, care permitea tuturor celor care nu împărtăşeau credinţa lui Israel să se apropie de Templu şi să se întrebe cu privire la religie. În acel loc, ei puteau să-i întâlnească pe cărturari, să vorbească despre credinţă şi chiar să se roage Dumnezeului necunoscut. Şi dacă, în acea vreme, Curtea era în acelaşi timp un loc de excludere, pentru că „neamurile” nu aveau dreptul de a intra în spaţiul sacru, Cristos Isus a venit să „dărâme zidul de despărţire care îi despărţea” pe evrei şi pe păgâni, „desfiinţând în trupul său ura, legea poruncilor cu prescrierile ei, pentru ca pe cei doi să-i întemeieze într-un singur om nou, făcând pace…” (Ef 2,14-17), aşa cum ne spune sfântul Paul.
În inima „Oraşului Luminilor”, în faţa acestei capodopere magnifice a culturii religioase franceze, Notre-Dame din Paris, un mare spaţiu se deschide pentru a da impuls nou întâlnirii respectuoase şi prieteneşti între persoane cu convingeri diferit. Tineri, cei care cred şi cei care nu cred prezenţi în această seară, voi vreţi să fiţi împreună, în această seară ca şi în viaţa de toate zilele, pentru a vă întâlni şi a dialoga pornind de la marile întrebări ale existenţei umane. În ziua de astăzi, mulţi recunosc că nu aparţin nici unei religii, dar doresc o lume nouă şi mai liberă, mai dreaptă şi mai solidară, mai paşnică şi mai fericită. Adresându-mă vouă, iau în considerare tot ceea ce aveţi să vă spuneţi: voi care nu credeţi, vreţi să-i interpelaţi pe cei care cred, cerând de la ei, în mod deosebit, mărturia unei vieţi care să fie coerentă cu ceea ce ei mărturisesc şi refuzând orice deviere a religiei care să o facă inumană. Voi care credeţi, vreţi să le spuneţi prietenilor voştri că această comoară închisă în voi merită o împărtăşire, o întrebare, o reflecţie. Problema despre Dumnezeu nu este un pericol pentru societate, ea nu pune în pericol viaţa umană! Problema despre Dumnezeu nu trebuie să fie absentă din marile întrebări ale timpului nostru.
Dragi prieteni, sunteţi chemaţi să construiţi punţi între voi. Să ştiţi să profitaţi de oportunitatea care vi se prezintă pentru a găsi, în adâncul conştiinţelor voastre, într-o reflecţie solidă şi raţionată, căile unui dialog precursor şi profund. Aveţi atâtea să vă spuneţi unii altora. Nu închideţi conştiinţa voastră în faţa provocărilor şi a problemelor care sunt înaintea voastră.
Cred profund că întâlnirea dintre realitatea credinţei şi cea a raţiunii permite omului să se găsească pe sine însuşi. Dar prea des raţiunea se pleacă în faţa presiunii intereselor şi a atracţiei utilităţii, constrânsă să o recunoască pe aceasta din urmă drept criteriu ultim. Căutarea adevărului nu este uşoară. Şi dacă fiecare este chemat să se decidă, cu curaj, în favoarea adevărului, este pentru că nu există scurtături spre fericirea şi frumuseţea unei vieţi împlinite. Isus spune asta în Evanghelie: „Adevărul vă va face liberi”.
Vă revine vouă, dragi tineri, să faceţi în aşa fel încât, în ţara voastră şi în Europa, cei care cred şi cei care nu cred să găsească din nou calea dialogului. Religiile nu se pot teme de o laicitate justă, de o laicitate deschisă care permite fiecăruia să trăiască tot ceea ce crede, conform propriei conştiinţe. Dacă e vorba de a construi o lume de libertate, de egalitate şi de fraternitate, cei care cred şi cei care nu cred trebuie să se simtă liberi să fie aşa cum sunt, egali în drepturile lor să trăiască propria viaţă personală şi comunitară rămânând fideli faţă de propriile convingeri, şi trebuie să fie fraţi între ei.
Una din motivaţiile de a fi a acestei Curţi a Neamurilor este aceea de a acţiona în favoarea acestei fraternităţi dincolo de convingeri, dar fără a le nega diferenţele. Şi, încă şi mai profund, recunoscând că numai Dumnezeu, în Cristos, ne eliberează interior şi ne dăruieşte posibilitatea de a ne întâlni cu adevărat ca fraţi.
Prima din atitudinile care trebuie luate sau din acţiunile pe care le puteţi îndeplini împreună este să respectaţi, să ajutaţi şi să iubiţi orice fiinţă umană, pentru că ea este o creatură a lui Dumnezeu şi într-un anumit fel drumul care conduce la El. Ducând înainte ceea ce trăiţi în această seară, contribuiţi să dărâmaţi barierele fricii de celălalt, de cel străin, de cel care nu vă seamănă, teamă care adesea se naşte din ignoranţa reciprocă, din scepticism sau din indiferenţă. Fiţi atenţi să întăriţi legăturile cu toţi tinerii fără deosebiri, adică neuitându-i pe cei care trăiesc în sărăcie sau în singurătate, pe cei care suferă datorită şomajului, care trec prin boală sau care se simt la marginile societăţii.
Dragi tineri, nu numai experienţa voastră de viaţă o puteţi împărtăşi, ci şi modul vostru de a vă apropia de rugăciune. Cei care cred şi cei care nu cred, prezenţi în acest spaţiu al Necunoscutului, sunteţi invitaţi să intraţi şi în interiorul spaţiului sacru, să treceţi pragul magnificului portal de la Notre-Dame şi să intraţi în catedrală pentru un moment de rugăciune. Pentru unii dintre voi, această rugăciune va fi o rugăciune către un Dumnezeu cunoscut în credinţă, dar pentru alţii va putea să fie şi o rugăciune către Dumnezeul Necunoscut. Dragi tineri care nu credeţi, lăsaţi-vă interpelaţi de frumuseţea cântecelor şi, dacă vreţi cu adevărat, lăsaţi ca sentimentele închise în voi să se înalţe spre Dumnezeul Necunoscut.
Sunt bucuros că am putut să mă adresez vouă în această seară pentru acest moment inaugural al Curţii Neamurilor. Sper că veţi vrea să răspundeţi la alte întâlniri pe care le-am fixat, îndeosebi la Ziua Mondială a Tineretului, în această vară, la Madrid. Dumnezeul pe care cei care cred învaţă să-l cunoască vă invită să-L descoperiţi şi să trăiţi din El tot mai mult. Nu vă fie frică! Pe drumul pe care-l parcurgeţi împreună spre o lume nouă, fiţi căutători ai Absolutului şi căutători ai lui Dumnezeu, şi voi pentru care Dumnezeu este Dumnezeul Necunoscut.
Şi fie ca Acela care îi iubeşte pe toţi şi pe fiecare dintre voi să vă binecuvânteze şi să vă ocrotească. El se bazează pe voi pentru a se îngriji de ceilalţi şi de viitor, şi voi puteţi să vă bazaţi pe El!
BENEDICTUS PP. XVI
Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu