Editura „Sapientia” anunţă apariţia cărţii: Anton Durcovici, „Nu sunt de acord”. Declaraţii din arestul Securităţii Bucureşti (1950), ediţie îngrijită şi prefaţată de pr. dr. Wilhelm Dancă. Cartea apare în colecţia „Magistra vitae”, în formatul 13,5x20, are 108 pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 6 lei.

„Historia est magistra vitae” şi acest lucru vine să ni-l amintească volumul apărut recent la Editura „Sapientia”, având sugestivul titlu: „Nu sunt de acord”, în care au fost adunate şi publicate declaraţiile pe care episcopul martir Anton Durcovici le-a dat în arestul Securităţii din Bucureşti în anul 1950.

Cartea are trei părţi. Prima parte este constituită de o prefaţă scrisă de părintele Wilhelm Dancă, cu tema „Biserica şi Statul la monseniorul Anton Durcovici”, în care se prezintă contextul în care episcopul Anton Durcovici a fost arestat de Securitatea din Bucureşti. Aici, episcopul martir a stat între 26 iunie 1949 şi 10 septembrie 1951, adică doi ani, două luni, două săptămâni şi două zile, perioadă în care a dat declaraţiile incluse în această carte. De asemenea, părintele Dancă prezintă măsurile drastice luate împotriva Bisericii Catolice de către regimul comunist. În a doua parte sunt publicate declaraţiile monseniorului Anton Durcovici, optsprezece la număr, date în perioada 29 martie – 18 mai 1950. Din aceste declaraţii reiese că PS Anton Durcovici nu a fost de acord cu măsurile impuse de guvernul condus de Petru Groza, motiv suficient ca să fie încarcerat. În partea a treia sunt trecute două fişe ale Securităţii, care prezintă concluziile la care au ajuns cei care l-au interogat pe monseniorul Anton Durcovici.

Declaraţiile episcopului Anton Durcovici din această carte au mai mult decât o valoare istorică şi documentară. Chiar şi la o distanţa de 60 ani, ele se prezintă ca un testament spiritual. Şi chiar dacă astăzi Biserica nu mai trăieşte persecuţiile pe care le-a suferit în perioada comunistă, ea trebuie să continue să spună „Nu sunt de acord” la noile curente „persecutoare” ce caracterizează timpul prezent.

Cosmin Cimpoeşu