8 februarie 2012
Europa şi lumea are nevoie de Cristos

Încheiere solemnă a lunii mariane, luni 31 mai, în Vatican, în prezenţa Papei. Întâlnirea pentru rugăciune cu Benedict al XVI-lea în faţa Grotei de Lourdes a fost precedată de procesiunea a circa trei mii de credincioşi care, pornind de la biserica „Sfântul Ştefan” al Abisinilor, a fost condusă până la Grota de Lourdes de cardinalul Comastri, alături de care erau parohii şi preoţii augustinieni de la bazilica Sfântului Petru şi a Sfintei Ana. În timpul parcursului au fost recitate misterele de bucurie, intercalate de cântarea corului Cetăţii Vaticanului condus de maestrul Temistocle Capone şi de cântecele executate de fanfara Palatina, condusă de maestrul Barillari. Erau prezenţi printre alţii cardinalii Bertone, Secretar de Stat, Tauran, Martinez Somalo, Arinze şi Coppa. Era prezenţi şi numeroşi arhiepiscopi şi episcopi printre care substitutul de la Secretariatul de Stat Filoni. Papa era însoţit de prefectul Casei Pontificale arhiepiscopul Harvey, de arhiepiscopul del Blanco Prieto, elemoziner, de episcopul De Nicolo, regent al Prefecturii, de monseniorii Ganswein, secretar particular şi Xuereb, de la secretariatul particular.

Iubiţi fraţi şi surori!

Cu mare bucurie mă unesc cu voi, la sfârşitul acestei tradiţionale întâlniri de rugăciune, care încheie luna mai în Vatican. Cu referinţă la liturgia de astăzi, vrem să o contemplăm pe preasfânta Maria în misterul Vizitării sale. În Fecioara Maria care merge s-o viziteze pe ruda sa Elisabeta recunoaştem exemplul cel mai limpede şi semnificaţia cea mai adevărată a drumului nostru de credincioşi şi a drumului Bisericii însăşi. Biserica este prin natura sa misionară, este chemată să vestească evanghelia pretutindeni şi întotdeauna, să transmită credinţa fiecărui bărbat şi femeie, şi în orice cultură.

„În zilele acelea – scrie evanghelistul Luca – Maria a pornit şi s-a dus în grabă către ţinutul muntos, într-o cetate a lui Iuda” (Lc 1,39). Călătoria Mariei este o călătorie misionară autentică. Este o călătorie care o conduce departe de casă, o stimulează în lume, în locuri străine de obiceiurile sale zilnice, o face să ajungă, într-un anumit sens, până la marginile la care ea poate să ajungă. Se află tocmai aici, şi pentru noi toţi, secretul vieţii noastre de oameni şi de creştini. Existenţa noastră, ca indivizi şi ca Biserică, este o existenţă proiectată în afara noastră. Aşa cum se întâmplase deja pentru Abraham, ne este cerut să ieşim din noi înşine, din locurile siguranţelor noastre, pentru a merge spre alţii, în locuri şi ambiente diferite. Domnul ne cere aceasta: „Când va veni Duhul Sfânt asupra voastră, voi veţi primi o putere şi îmi veţi fi martori... până la marginile pământului” (Fap 1,8). Şi tot Domnul, pe acest drum, ne-o pune alături pe Maria ca însoţitoare de călătorie şi mamă grijulie. Ea ne asigură, pentru că ne aminteşte că împreună cu noi este mereu Fiul său Isus, după cum a promis el: „eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul lumii” (Mt 28,20).

Evanghelistul notează că „Maria a rămas cu ea (cu ruda Elisabeta) circa trei luni” (Lc 1,56). Aceste cuvinte simple exprimă scopul cel mai imediat al călătoriei Mariei. Aflase de la înger că Elisabeta aştepta un copil şi că era deja în luna a şasea (cf. Lc 1,36). Însă Elisabeta era în vârstă şi apropierea Mariei, încă foarte tânără, putea să-i fie folositoare. Pentru aceasta Maria merge la ea şi rămâne cu ea circa trei luni, pentru a-i oferi acea apropiere afectuoasă, acel ajutor concret şi toate acele servicii zilnice de care avea nevoie. Elisabeta devine astfel simbolul atâtor persoane bătrâne şi bolnave, ba chiar al tuturor persoanelor care au nevoie de ajutor şi de iubire. Şi câte există şi astăzi în familiile noastre, în comunităţile noastre, în oraşele noastre! Şi Maria – care s-a definit „slujitoarea Domnului” (Lc 1,38) – devine slujitoarea oamenilor. Mai precis, îl slujeşte pe Domnul pe care-l întâlneşte în fraţi.

Însă caritatea Mariei nu se opreşte la ajutorul concret, ci ajunge la apogeul său în dăruirea lui Isus însuşi, în „a-l face întâlnit”. Tot sfântul Luca subliniază asta: „Când a auzit Elisabeta salutul Mariei, a tresărit copilul în sânul ei” (Lc 1,41). Astfel, suntem în inima şi în culmea misiunii evanghelizatoare. Suntem la semnificaţia cea mai adevărată şi la scopul cel mai genuin al oricărui drum misionar: a dărui oamenilor evanghelia vie şi personală, care este însuşi Domnul Isus. Şi cea a lui Isus este o comunicare şi o dăruire care – aşa cum atestă Elisabeta – umple inima de bucurie: „Iată, când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele, a tresăltat de bucurie copilul în sânul meu” (Lc 1,41). Isus este adevărata şi singura comoară pe care noi o avem de dat omenirii. Bărbaţii şi femeile din timpul nostru au nostalgie de el, chiar şi atunci când par să-l ignore sau să-l refuze. De el au nevoie societatea în care trăim, Europa, întreaga lume.

Nouă ne este încredinţată această responsabilitate extraordinară. S-o trăim cu bucurie şi cu angajare, pentru ca să fie cu adevărat civilizaţia noastră una în care să domnească adevărul, dreptatea, libertatea şi iubirea, pilaştrii fundamentali şi de neînlocuit ai unei adevărate convieţuiri ordonate şi paşnice. Să trăim această responsabilitate rămânând râvnici în ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, în unire fraternă, în frângerea pâinii şi în rugăciuni (cf. Fap 2,42). Acesta să fie harul pe care împreună în această seară să-l cerem preasfintei Fecioare. Către voi se îndreaptă binecuvântarea mea.

(După L’Osservatore Romano, 2 iunie 2010)
Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu
Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

Imagine CAPTCHA
Enter the code shown above:

Articole asemanatoare
În tăcerea ascultării sub semnul bucuriei „Verbum Domini” este o scriere globală în care se împletesc teologia, spiritualitatea şi pastoraţia Vineri 11 noiembrie, card...
Cardinalul Turkson şi nunţiul apostolic în Libia despre uciderea lui Gaddafi: nu te poţi bucura la moartea unui om, nici chiar a unui criminal „Niciodată lumea nu trebuie să celebreze şi să tresalte de bucurie la moartea unei persoane, nici chiar a unui criminal”: astfel înt...
Nota Sălii vaticane de presă: Sfântul Scaun şi Libia după moartea colonelului Gaddafi „Ştirea morţii colonelului Muhammar Gaddafi încheie faza, prea lungă şi tragică, a luptei sângeroase pentru abaterea unui regim dur ...
Ce caută Sfântul Scaun la ONU? Directorul biroului de presă al Vaticanului admite că unii s-ar putea întreba de ce participă Sfântul Scaun la activităţile ONU. Ce face r...
O antologie de omilii ale lui Joseph Ratzinger şi Benedict al XVI-lea Puterea semnelor De Gianfranco Ravasi Din cartea, îngrijită de părintele Leonardo Sapienza, Il potere dei segni (Città del Vaticano...
  •  
     

    
Calendar Catolic

Miercuri, 8 februarie 2012

Sfintii zilei
Ss. Ieronim Emiliani, călug. *; Iosefina Bakhita, fc. * 
Liturghierul Roman
Miercuri din săptămâna a 5-a de peste an 
Liturghie la alegere, prefaţă comună
verde (alb), I
Lectionar
1Rg 10,1-10: Regina din Saba a văzut înţelepciunea adâncă a lui Solomon
Ps 36: Buzele celui drept vorbesc cu înţelepciune
Mc 7,14-23: Ceea ce iese din om îl întinează pe om 
Liturgia orelor
Miercuri din săptămâna a 5-a de peste an 
Meditatia zilei
Miercuri din săptămâna a 5-a de peste an 


  

Va recomandam
Mediul Noului Testament

Apariţia în limba română a acestei cărţi se datorează muncii de traducere depusă de Marius şi Petronela Bitiuşcă. Tradusă din limba engleză, cartea are un aspect descriptiv, întrucât analizează influenţele, mai îndepărtate sau mai apropiate, şi cadrul în care a fost scris Noul Testament.

Evanghelie şi tradiţie rabinică

Cartea Evanghelie şi tradiţie rabinică este scrisă de pr. Michel Remaud, specialist în iudaism şi creştinism, director al Institutului Francez „Albert-Decourtray” de studii iudaice din Ierusalim, profesor la Institutul catolic de studii iudaice (Institutul Ratisbona) din Ierusalim. Cartea este tradusă în limba română de pr. Cornel Dîrle.

Apocalipsul. O adunare liturgică interpretează istoria

Lucrarea nu-şi propune să prezinte o rezolvare definitivă a problemelor de introducere în înţelegerea Apocalipsului, ci vrea să fie doar un ghid pentru aprecierea corectă a mesajului biblic. Volumul este redactat sub forma unui curs introductiv de analiză critică plecând de la textul biblic.

Parabolele lui Luca. Din amonte în aval

În studiul de faţă, Michel Gourgues ne invită să redescoperim actualitatea acestui „repertoriu de aur”, care sunt parabolele. Volumul se adresează nu numai celor pasionaţi de studiul Bibliei, ci şi tuturor acelor persoane care doresc să ia un prim contact cu universul biblic sau să înţeleagă mai bine mesajul Evangheliilor.

La început. Geneză 1-11

Această lucrare îşi propune „să fie o lumină pentru oricine o citeşte, în a înţelege cât de minunat e Dumnezeu în lucrările sale şi în iubirea sa perpetuă faţă de orice om”, adresându-se, aşadar, tuturor celor care doresc să-l cunoască pe Dumnezeu, care este iubire (cf. 1In 4,17).

Psalmii

Apariţia unei noi traduceri a „Psalmilor” răspunde unei cerinţe tot mai mari din partea credincioşilor de a avea la îndemână cărţile Sfintei Scripturi, cuvântul Dumnezeului celui viu şi adevărat, prin care ni se descoperă iubirea şi planul divin de mântuire.


  

Copyright 2010 Media Trust Sapientia   |   Termeni de Utilizare   |  Politica de confidentialitate
Powered by Distinctiva