O femeie profet al evanghelizării
De Nunzio D’Elia
Postulator al cauzei de canonizare
Giulia Salzano – între cei şase fericiţi care vor fi canonizaţi de Benedict al XVI-lea duminică 17 octombrie – face parte din marele patrimoniu de sfinţenie în oraşul dificil şi complex Napoli în care, la scurtă distanţă, se va completa o trilogie: sfântul Gaetano Errico, sfânta Caterina Volpicelli, sfânta Giulia Salzano.
Giulia, născută la Santa Maria Capua Vetere la 13 octombrie 1846, a început studiile sale la orfelinatul din San Nicola la Strada. Întoarsă acasă la vârsta de 16 ani, a continuat studiile sale, obţinând diploma de învăţătoare. În octombrie 1865 se transferă împreună cu familia la Casoria, unde primăria îi încredinţează funcţia în învăţământ.
La proiectul educativ adăuga în mod deosebit experienţa creştină cu atenţie faţă de cateheză. Conducea rugăciunea în biserica apropriată „Sfânta Fecioară Maria de pe muntele Carmel”, revelându-se şi o învăţătoare de spiritualitate. În acest context a familiarizat cu Caterina Volpicelli în unica iubire faţă de Preasfânta Inimă.
Fericitul Ludovic de Casoria, care o cunoştea bine, i-a profeţit deplina realizare a carismei sale originale: să trăiască şi să moară în mijlocul copiilor cărora se dedica pentru cateheză, dezvoltată în conţinuturi şi metodologie pentru fiecare categorie de vârstă în fiecare zi a săptămânii. Tenacitatea în activitatea didactică şi de cateheză i-a provocat probleme cardiace, motiv pentru care a trebuit să ceară primăriei să se retragă din învăţământ. Pentru că a fost considerată învăţătoare perfectă şi vrednică de stimă, i-a fost acordat să perceapă întreaga pensie pentru care mai lipseau încă mai multe luni.
Toată atenţia se îndrepta tot mai mult spre întemeierea unei comunităţi care să trăiască numai pentru scopul catehezei, faţă de alte întemeietoare ale timpului. De fapt, la 21 noiembrie 1905 a îmbrăcat haina călugărească. A făcut voturile împreună cu câteva prietene, dând astfel început unei adevărate congregaţii care avea ca scop şi carismă originală cateheza adresată copiilor şi adulţilor. „Voi face cateheză cât timp voi avea un fir de viaţă” era sloganul vieţii sale. Şi a murit în dimineaţa zilei de 17 mai 1929, după ce a pregătit şi a examinat o sută de copii care trebuiau admişi la prima împărtăşanie.
Faima sa de sfinţenie s-a răspândit imediat. Ioan Paul al II-lea, la 23 aprilie 2002, a recunoscut trăirea eroică a virtuţilor declarând-o „venerabilă”. La 20 decembrie în acelaşi an a recunoscut vindecarea unei copile bolnavă de meningită coccis. Ioan Paul al II-lea, în piaţa Sfântul Petru, a definit-o „profet al noii evanghelizări”.
Din acel moment mulţi alţi credincioşi au continuat să invoce mijlocirea ei. Între aceştia Maria Grazia Pelliccia, o femeie din Afragola, victimă a unui grav accident automobilistic. Pe baza evidenţelor diagnostice s-a decis operarea ei imediat. În timpul intervenţiei a avut loc un stop cardiac de circa 20 de minute. Rudele şi prietenii au început să se roage şi au pus o relicvă a fericitei sub perna bolnavei. Când totul părea terminat de acum, Maria Grazia s-a trezit. A fost externată după aceea, la 15 ianuarie 2006, cu lipsa totală a eventualelor sechele neurologice datorate lungului stop cardio-circulator.
Astfel, recunoscând mijlocirea fericitei, s-a început investigaţia diecezană cu privire la presupusa minune atribuită ei. Arhiepiscopul de Napoli, cardinalul Crescenzio Sepe, a fost de acord. Investigaţia s-a încheiat la 21 decembrie 2007. La 19 decembrie anul trecut, Benedict al XVI-lea indica ziua de 17 octombrie anul acesta ca zi a canonizării.
„Femeie profet al noii evanghelizări”, „mamă a cateheţilor, învăţătoare de cateheză”, Giulia Salzano a avut o grijă deosebită faţă de copii pentru a ajunge la familie, şi ea obiect al atenţiilor sale apostolice constante.
(După L’Osservatore Romano, 16 octombrie 2010)
traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu