Prezentăm în continuare omilia rostită de papa Benedict al XVI-lea joi, în timpul celebrării Liturghiei la Bellahouston Park din Glasgow, în ziua în care se celebra comemorarea liturgică a sfântului Ninian din Galloway, episcop itinerant şi evanghelizator al celţilor, patron al Scoţiei.

* * *

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

„Împărăţia lui Dumnezeu este aproape de voi” (Lc 10,9). Cu acest cuvinte ale Evangheliei pe care tocmai am ascultat-o, vă salut pe voi toţi cu mare iubire în Domnul. Cu adevărat, Împărăţia lui Dumnezeu este deja în mijlocul nostru! În această celebrare euharistică, în care Biserica din Scoţia se adună în jurul altarului, în unire cu Urmaşul lui Petru, reafirmăm credinţa noastră în cuvântul lui Cristos şi speranţa noastră – o speranţă care nu dezamăgeşte niciodată – în promisiunile sale! Îl salut cordial pe cardinalul O’Brien şi pe episcopii scoţieni; îi mulţumesc îndeosebi arhiepiscopului Conti pentru frumoasele cuvinte de bun-venit, pe care mi le-a adresat în numele vostru; şi exprim profunda mea recunoştinţă pentru munca pe care guvernele britanic şi scoţian şi municipalitatea din Glasgow au desfăşurat-o pentru a face posibilă această circumstanţă.

Evanghelia de astăzi ne aminteşte că Isus Cristos continuă să-i trimită pe discipolii săi în lume pentru a vesti venirea Împărăţiei sale şi a duce în lume pacea sa, trecând din casă în casă, din familie în familie, din oraş în oraş. Am venit în mijlocul vostru, fiii spirituali ai sfântului Andrei, ca mesager al acestei păci şi pentru a vă întări în credinţa lui Petru (cf. Lc 22,32). Mă adresez vouă cu o anumită emoţie, nu departe de locul în care iubitul meu predecesor, papa Ioan Paul al II-lea, în urmă cu circa treizeci de ani a celebrat cu voi Liturghia, primit de cea mai mare mulţime care s-a adunat vreodată în istoria scoţiană.

Multe lucruri s-au întâmplat de la acea vizită istorică, în Scoţia şi în Biserica din această ţară. Observ cu mare satisfacţie că îndemnul pe care vi l-a adresat papa Ioan Paul de a merge mână în mână cu fraţii voştri creştini a dus la o mai mare încredere şi prietenie cu membrii Bisericii din Scoţia, ai Bisericii Episcopale Scoţiene şi ai celorlalte comunităţi creştine. Permiteţi-mi să vă încurajez de a continua să vă rugaţi şi să lucraţi cu ei în construirea unui viitor mai luminos pentru Scoţia, întemeiat pe moştenirea noastră creştină comună. În prima lectură proclamată astăzi am ascultat invitaţia adresată de sfântul Paul romanilor de a recunoaşte, ca mădulare ale trupului lui Cristos, că aparţinem unii altora (cf. Rom 12,5), şi de a trăi cu respect şi iubire reciprocă. În acest spirit îi salut pe reprezentanţii celorlalte confesiuni creştine, care ne onorează cu prezenţa lor. Anul acesta se aniversează 450 de ani ai lui „Reformation Parliament”, dar şi centenarul Conferinţei Misionare Mondiale din Edinburgh, care este în general considerată ca naşterea mişcării ecumenice moderne. Îi aducem mulţumire Domnului pentru promisiunea pe care o reprezintă înţelegerea şi cooperarea ecumenică, în vederea unei mărturii în acord cu adevărul mântuitor al cuvântului lui Dumnezeu în societatea de astăzi aflată în schimbare rapidă.

Între diferitele daruri pe care sfântul Paul le prezintă pentru edificarea Bisericii este acela al învăţăturii (cf. Rom 12,7). Predicarea Evangheliei a fost mereu însoţită de o preocupare faţă de cuvânt: cuvântul inspirat al lui Dumnezeu şi cultura în care acel cuvânt îşi înfige rădăcinile şi se dezvoltă. Aici în Scoţia, mă gândesc la cele trei universităţi medievale înfiinţate de pontifi, inclusiv cea a sfântului Andrei, care urmează să celebreze al şaselea centenar al înfiinţării sale. În ultimii trei ani, cu ajutorul autorităţilor civile, şcolile catolice scoţiene au acceptat provocarea de a asigura o educaţie integrală unui număr mai mare de studenţi şi acest lucru a fost de ajutor pentru tineri nu numai pentru drumul unei dezvoltări umane şi spirituale, ci şi pentru inserarea în profesii şi în viaţa publică. Acesta este un semn de mare speranţă pentru Biserică şi doresc să-i încurajez pe profesioniştii, pe politicienii şi pe educatorii catolici scoţieni să nu piardă niciodată din vedere chemarea lor de a folosi propriile talente şi propria experienţă în slujba credinţei, confruntându-se cu cultura scoţiană contemporană la toate nivelele.

Evanghelizarea culturii este cu atât mai importantă în epoca noastră, în care o „dictatură a relativismului” ameninţă să întunece adevărul imutabil despre natura omului, despre destinul său şi despre binele său ultim. Există astăzi unii care încearcă să excludă crezul religios din sfera publică, să-l privatizeze sau chiar să-l prezinte ca o ameninţare la adresa egalităţii şi libertăţii. Dimpotrivă, religia este cu adevărat o garanţie de autentică libertate şi respect, care ne face să privim fiecare persoană ca pe un frate sau o soră. Pentru acest motiv, fac apel îndeosebi la voi, credincioşi laici, pentru ca, în conformitate cu vocaţia voastră şi cu misiunea baptismală, nu numai să puteţi fi exemplu public de credinţă, ci să ştiţi să deveniţi şi avocaţi în sfera publică ai promovării înţelepciunii şi a viziunii despre lume care derivă din credinţă. Societatea de astăzi are nevoie de voci clare, care să propună dreptul nostru de a trăi nu într-o junglă de libertăţi auto-distructive şi arbitrare, ci într-o societate care lucrează pentru adevărata bunăstare a cetăţenilor săi, oferindu-le călăuzire şi protecţie în faţa slăbiciunilor şi fragilităţii lor. Nu vă fie frică să vă dedicaţi acestei slujiri în favoarea fraţilor şi surorilor voştri şi a viitorului iubitei voastre naţiuni.

Sfântul Ninian, a cărui sărbătoare o celebrăm astăzi, nu a avut teamă să fie o voce solitară. Pe urmele discipolilor pe care Domnul i-a trimis înaintea lui, Ninian a fost unui din cei dintâi misionari catolici care a dus conaţionalilor săi vestea cea bună a lui Isus Cristos. Misiunea lui la Galloway a devenit un centru pentru prima evanghelizare a acestei ţări. Acea operă a fost după aceea dusă înainte de sfântul Mungo, patronul oraşului Glasgow, şi de alţi sfinţi, între care trebuie amintiţi sfântul Columban şi sfânta Margaret. Inspiraţi de ei, mulţi bărbaţi şi femei au lucrat timp de multe secole, pentru a face să ajungă credinţa până la voi. Căutaţi să fiţi vrednici de această mare tradiţie! Să fie inspiraţia voastră constantă exortaţia sfântului Paul din prima lectură: „Nu fiţi leneşi în a face binele, fiţi în schimb fervenţi în spirit; slujiţi-l pe Domnul. Fiţi bucuroşi în speranţă, statornici în încercare, perseverenţi în rugăciune” (cf. Rom 12,11-12).

Doresc acum să adresez un cuvânt special episcopilor din Scoţia. Dragi confraţi, permiteţi-mă să vă încurajez în responsabilitatea voastră pastorală faţă de catolicii din Scoţia. Aşa cum ştiţi, una din primele îndatoriri pastorale este faţă de preoţii voştri (cf. Presbyterorum ordinis, 7) şi faţă de sfinţirea lor. Aşa cum ei sunt alter Christus pentru comunitatea catolică, tot aşa voi sunteţi pentru ei. Trăiţi în plinătate caritatea care provine din Cristos în slujirea voastră fraternă faţă de preoţi, colaborând cu toţi şi îndeosebi cu aceia care au contacte scăzute cu confraţii lor. Rugaţi-vă împreună cu ei pentru vocaţii, pentru ca Stăpânul secerişului să trimită lucrători în secerişul său (cf. Lc 10,2). Aşa cum Euharistia face Biserica, preoţia este centrală pentru viaţa Bisericii. Angajaţi-vă personal în formarea preoţilor voştri ca o fraternitate care-i inspiră pe alţii să se dedice total pe ei înşişi în slujirea lui Dumnezeu Atotputernicul. Aveţi grijă şi de diaconii voştri, al căror minister de slujire este unit în mod deosebit cu acela al ordinului episcopilor. Fiţi pentru ei nişte părinţi şi călăuze pe drumul sfinţeniei, încurajându-i să crească în cunoaştere şi înţelepciune în îndeplinirea misiunii de vestitori la care au fost chemaţi.

Iubiţi preoţi din Scoţia, sunteţi chemaţi la sfinţenie şi să slujiţi poporul lui Dumnezeu modelând vieţile voastre după misterul crucii Domnului. Predicaţi Evanghelia cu o inimă curată şi o conştiinţă dreaptă. Dedicaţi-vă pe voi înşivă numai lui Dumnezeu şi veţi deveni pentru tineri exemple luminoase ale unei vieţi sfinte, simple şi fericite: ei, la rândul lor, vor dori cu siguranţă să se unească cu voi în slujirea asiduă a poporului lui Dumnezeu. Fie ca exemplul de dedicare, de generozitate şi de curaj al sfântul John Ogilvie să vă inspire pe voi toţi. În mod asemănător, permiteţi-mi să vă încurajez şi pe voi, monahi, călugăriţe şi călugări din Scoţia, să fiţi ca o lumină aşezată pe vârful muntelui, trăind o autentică viaţă creştină de rugăciune şi acţiune care să mărturisească în mod luminos forţa Evangheliei.

În sfârşit, doresc să vă adresez un cuvânt vouă, dragii mei tineri catolici din Scoţia. Vă îndemn să trăiţi o viaţă vrednică de Domnul nostru (cf. Ef 4,1) şi de voi înşivă. Există multe tentaţii pe care trebuie să le înfruntaţi în fiecare zi – droguri, bani, sex, pornografie, alcool – care conform lumii vă vor da fericire, în timp ce în realitate e vorba de lucruri distructive, care creează dezbinare. Există un singur lucru care rămâne: iubirea personală a lui Isus Cristos faţă de fiecare dintre voi. Căutaţi-l, cunoaşteţi-l şi iubiţi-l şi el vă va face liberi de sclavia existenţei seducătoare dar superficiale frecvent propusă de societatea de astăzi. Lăsaţi deoparte ceea ce nu este vrednic de valoare şi fiţi conştienţi de demnitatea voastră de fii ai lui Dumnezeu. În evanghelia de astăzi, Isus ne cere să ne rugăm pentru vocaţii: mă rog pentru ca mulţi dintre voi să-l cunoască şi să-l iubească pe Isus Cristos şi, prin intermediul acestei întâlniri, să ajungă să se dedice total lui Dumnezeu, în mod deosebit cei care dintre voi sunt chemaţi la preoţie şi la viaţa călugărească. Aceasta este provocarea pe care v-o adresează astăzi Domnul: Biserica acum vă aparţine vouă!

Dragi prieteni, exprim încă o dată bucuria mea de a celebra această Liturghie cu voi. Îmi face plăcere să vă asigur de rugăciunile mele în vechea limbă a ţării voastre: Sìth agus beannachd Dhe dhuib uile; Dia bhi timcheall oirbh; agus gum beannaicheadh Dia Alba. Pacea şi binecuvântarea lui Dumnezeu să fie cu voi toţi; Domnul să vă ocrotească; şi Dumnezeu să binecuvânteze poporul din Scoţia!

Benedictus PP. XVI