Iubiţi fraţi şi surori din Roma şi din lumea întreagă!
Cristos s-a născut pentru noi! Mărire în înaltul cerurilor lui Dumnezeu, şi pe pământ pace oamenilor pe care el îi iubeşte. La toţi să ajungă ecoul veştii din Betleem, pe care Biserica catolică îl face să răsune în toate continentele, dincolo de orice graniţă de naţionalitate, de limbă şi de cultură. Fiul Fecioarei Maria s-a născut pentru toţi, este Mântuitorul tuturor.
Aşa îl invocă o veche antifonă liturgică: „O, Emanuel, regele şi legislatorul nostru, speranţă şi mântuire a popoarelor: vino să ne mântuieşti, o, Doamne Dumnezeul nostru”. Veni ad salvandum nos! Vino să ne mântuieşti! Acesta este strigătul omului din orice timp, care simte că nu reuşeşte singur să depăşească dificultăţi şi pericole. Are nevoie să-şi pună mâna într-o mână mai mare şi mai puternică, o mână care de sus se întinde spre el. Iubiţi fraţi şi surori, această mână este Cristos, născut la Betleem din Fecioara Maria. El este mâna pe care Dumnezeu a întins-o omenirii, pentru a o face să iasă din nisipurile mişcătoare ale păcatului şi a o pune în picioare pe stâncă, stânca tare a Adevărului său şi a Iubirii sale (cf. Ps 40,3).
Da, asta înseamnă numele acelui Prunc, numele pe care, prin voinţa lui Dumnezeu, i l-au dat Maria şi Iosif: se numeşte Isus, care înseamnă „Mântuitor” (cf. Mt 1,21; Lc 1,31). El a fost trimis de Dumnezeu Tatăl pentru a ne mântui mai ales de răul profund, înrădăcinat în om şi în istorie: acel rău care este separarea de Dumnezeu, orgoliul îngâmfat de a face de la sine, de a fi în concurenţă cu Dumnezeu şi de a-i lua locul, de a decide ce este bine şi ce este rău, de a fi stăpânul vieţii şi al morţii (cf. Gen 3,1-7). Acesta este marele rău, marele păcat, de care noi oamenii nu ne putem mântui decât încredinţându-ne ajutorului lui Dumnezeu, decât strigându-i: „Veni ad salvandum nos! – Vino şi ne mântuieşte!”.
Însuşi faptul de a ridica spre cer această invocaţie ne pune deja în condiţia corectă, ne pune în adevărul despre noi înşine: de fapt noi suntem cei care au strigat către Dumnezeu şi au fost mântuiţi (cf. Est 10,3f). Dumnezeu este Mântuitorul, noi cei care se află în pericol. El este medicul, noi cei bolnavi. A-l recunoaşte este primul pas spre mântuire, spre ieşirea din labirintul în care noi înşine ne închidem cu orgoliul nostru. A ridica ochii spre cer, a întinde mâinile şi a invoca ajutor este calea de ieşire, cu condiţia ca să existe Cineva care ascultă şi care poate să vină în ajutorul nostru.
Isus Cristos este dovada că Dumnezeu a ascultat strigătul nostru. Nu numai atât! Dumnezeu nutreşte faţă de noi o iubire aşa de puternică încât nu poate să rămână în El însuşi, încât iese din El însuşi şi vine în noi, împărtăşind până la capăt condiţia noastră (cf. Ex 3,7-12). Răspunsul pe care Dumnezeu l-a dat în Isus la strigătul omului depăşeşte infinit aşteptarea noastră, ajungând la o aşa solidaritate încât nu poate să fie numai umană, ci divină. Numai Dumnezeul care este iubire şi iubirea care este Dumnezeu putea alege să ne mântuiască prin această cale, care este desigur cea mai lungă, dar este aceea care respectă adevărul său şi al nostru: calea reconcilierii, a dialogului, a colaborării.
De aceea, iubiţi fraţi şi surori din Roma şi din întreaga lume, la acest Crăciun 2011, să ne adresăm Pruncului din Betleem, Fiului Fecioarei Maria, şi să-i spunem: „Vino ca să ne mântuieşti!”. Repetăm asta în unire spirituală cu atâtea persoane care trăiesc situaţii deosebit de dificile şi devenind glas al celui care nu are glas.
Împreună să invocăm ajutorul divin pentru populaţiile din Cornul Africii, care suferă din cauza foametei şi a lipsurilor, uneori agravate de o persistentă stare de nesiguranţă. Comunitatea internaţională să nu refuze ajutorul său numeroşilor fugari care provin din această regiune, greu încercaţi în demnitatea lor.
Domnul să dăruiască mângâiere populaţiilor din sud-estul asiatic, îndeosebi din Thailanda şi din Filipine, care încă sunt în grave situaţii de greutăţi din cauza recentelor inundaţii.
Domnul să ajute omenirea rănită de multele conflicte, care şi astăzi însângerează Planeta. El, care este Principele Păcii, să dăruiască pace şi stabilitate Ţării pe care a ales-o pentru a veni în lume, încurajând reluarea dialogului dintre israelieni şi palestinieni. Să facă să înceteze violenţele în Siria, unde atâta sânge a fost deja vărsat. Să favorizeze reconcilierea deplină şi stabilitatea în Irak şi în Afganistan. Să dăruiască o vigoare reînnoită edificării binelui comun tuturor componentelor societăţii în ţările nord africane şi din Orientul Mijlociu.
Naşterea Mântuitorului să susţină perspectivele de dialog şi de colaborare în Myanmar, în căutarea de soluţii împărtăşite. Naşterea Răscumpărătorului să garanteze stabilitate politică ţărilor din regiunea africană a Marilor Lacuri şi să asiste angajarea locuitorilor din sudul Sudanului pentru ocrotirea drepturilor tuturor cetăţenilor.
Iubiţi fraţi şi surori, să ne îndreptăm privirea spre Grota din Betleem: Pruncul pe care îl contemplăm este mântuirea noastră! El a adus lumii un mesaj universal de reconciliere şi de pace. Să-i deschidem inima noastră, să-l primim în viaţa noastră. Să-i repetăm cu încredere şi speranţă: „Veni ad salvandum nos!”.
BENEDICTUS PP. XVI
Traducere de pr. dr. Mihai Pătraşcu