Avem nevoie de persoane cu „o inimă care vede”, cu atât mai mult în timp de criză: este îndemnul Papei Benedict al XVI-lea care joi dimineaţă a primit în Bazilica Sfântul Petru participanţii la întâlnirea promovată de Organizaţia Caritas Italia, în cea de-a 40-a aniversare a înfiinţării ei. Papa a subliniat importanţa Craitas-urilor diecezane care fac vizibilă iubirea lui Dumnezeu şi a Bisericii faţă de cei mai nevoiaşi. Înainte de audienţă - tot în Bazilica Vaticană, la care au luat parte circa 12 mii de credincioşi - fusese celebrată o Sfântă Liturghie de mulţumire, prezidată de cardinalul arhiepiscop de Genova Angelo Bagnasco. În predica sa, preşedintele Conferinţei Episcopale Italiene, a afirmat că. în situaţiile de urgenţă ca şi în viaţa cotidiană, Caritas-urile diecezane sunt un punct de referinţă sigur pentru cetăţeni.
Fiţi “străjeri” ai Evangheliei, semn al iubirii lui Dumnezeu faţă de aproapele aflat în nevoie: este acesta mesajul de îndemn şi încurajare pe care Benedict al XVI-lea l-a consemnat lucrătorilor Caritas veniţi din toată Italia pentru a celebra patru decenii de activitate. Pontiful a reluat Enciclica sa “Deus Caritas est”, pentru a reafirma nevoia de persoane dotate cu “o inimă care vede”; bărbaţi şi femei care nu oferă doar pâine celui flămând, dar se lasă şi „interpelate de cauzele pentru care este flămând”. Un gând, a observat Pontiful, ce merge şi la lumea vastă a migraţiei:
• Criza economică globală este un ulterior semn al timpurilor care cere curajul fraternităţii. Decalajul dintre nord şi sud în lume şi lezarea demnităţii umane a atâtor persoane, cheamă la o caritate care să ştie să se extindă la cercurile concentrice de la micile la marile sisteme economice.
„Disconfortul crescând - a relevat, slăbirea familiilor, nesiguranţa situaţia tinerilor indică riscul unui deficit de speranţă”. Şi această lipsă de încredere, a avertizat, Caritas-urile sunt chemate să o contrasteze:
• Omenirea nu are nevoie doar de binefăcători, dar şi de persoane umile şi concrete care, asemenea lui Isus, să ştie să stea alături de fraţi împărtăşind puţin din povara lor. Într-un cuvânt, omenirea caută semne de speranţă. Izvorul nostru de speranţă este în Domnul.
Papa a pus astfel accentul pe „sarcina educativă” la care este chemată Biserica şi Caritas-urile în mod special. Şi a încurajat la „a deveni aproapele celui care are nevoie să simtă căldura lui Dumnezeu prin mâinile deschise şi disponibile ale ucenicilor lui Isus”. Este o sarcină şi mai urgentă în timpul nostru:
• Individualismul din zilele noastre, suficienţa presupusă a tehnicii, relativismul care îi influenţează pe toţi, cer să se provoace persoane şi comunităţi spre forme înalte de ascultare, spre capacitatea de deschidere a privirii şi a inimii asupra necesităţilor şi resurselor, spre forme comunitare de discernământ asupra modului e a fi şi de a se situa într-o lume în profundă schimbare.
Este vorba de „a asuma responsabilitatea educării la viaţa bună a Evangheliei, care este astfel numai dacă ea cuprinde în mod organic mărturia carităţii”:
• Fiecare dintre voi este chemat să dea contribuţia sa pentru ca iubirea cu care suntem dintotdeauna şi pentru totdeauna iubiţi de Dumnezeu să devină dătătoare de viaţă, forţă de slujire, conştiinţă a responsabilităţii.
Papa a ţinut să sublinieze că „slujirea umilă şi concretă pe care Biserica o oferă nu vrea să substituie, şi cu atât mai puţin, să adoarmă conştiinţa colectivă şi civilă. Mai degrabă, a adăugat, i se alătură cu „spirit de sinceră colaborare, în cuvenita autonomie şi în deplina conştiinţă a subsidiarităţii”. Papa a încheiat intervenţia sa cu un îndemn către operatorii Caritas la a fi semn al „iubirii lui Cristos, un semn care poartă speranţă”:
• Trăiţi gratuitatea şi ajutaţi la a o trăi; Chemaţi pe toţi la esenţialul iubirii care devine slujire. Însoţiţi-i pe fraţii mai slabi. Animaţi comunităţile creştine. Spuneţi lumii cuvântul iubirii care vine de la Dumnezeu. Căutaţi caritatea ca sinteză a tuturor carismelor Spiritului.