Seminar CCEE la Roma despre noua evanghelizare

„Noua evanghelizare are loc într-o lume care se schimbă. În zilele noastre trebuie să vorbim despre Dumnezeu într-un context adesea indiferent şi uneori ostil”. Cu această constatare s-a deschis seminarul despre Europa şi Noua Evanghelizare promovat la Roma de Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa pentru a comemora cei „patruzeci de ani de activitate în slujba comuniunii dintre episcopii din Europa”. Cel care a exprimat-o a fost cardinalul secretar de stat, Tarcisio Bertone, care aducând salutările sale participanţilor le-a cerut episcopilor din Europa să nu piardă „încrederea în Dumnezeu şi în Cuvântul său” şi să trăiască evanghelizarea cu un „realism sănătos care cere să se recunoască piedicile, să se caute demontarea prejudecăţilor, să se pregătească în cel mai bun mod posibil terenul înainte de a arunca sămânţa Evangheliei”. Întâlnirea a fost organizată împreună cu Consiliul Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări. Imediat după seminar, preşedinţia CCEE, compusă din preşedinte, cardinalul Péter Erdö, arhiepiscop de Esztergom-Budapesta (Ungaria), şi din doi vicepreşedinţi, cardinalul Angelo Bagnasco, arhiepiscop de Genova (Italia) şi arhiepiscopul de Przemysl (Polonia), mons. Josef Michalik, vor începe tradiţionala lor vizită la dicasterele vaticane. Vizita romană se va încheia vineri 25 noiembrie cu audienţa privată cu Sfântul Părinte.

O „nouă primăvară”. „În Europa de astăzi – a spus secretarul de stat cardinalul Tarcisio Bertone – este tot mai greu să se facă deosebire între adevăr, greşeli şi minciuni. Un anumit pluralism nu vrea să permită să se facă deosebire între bine şi rău. Alături de o laicitate sănătoasă este prezent şi un laicism intolerant. Se abuzează adesea de principiul nediscriminării ca armă în conflictul drepturilor pentru a construi o dictatură a relativismului care tinde să-l excludă pe Dumnezeu, dimensiunea comunitară şi publică a credinţei sau prezenţa de simboluri religioase”. Cardinalul Bertone a vorbit despre un context cultural european adesea „în conflict deschis cu valorile creştine tradiţionale: împotriva căsătoriei dintre un bărbat şi o femeie, împotriva apărării vieţii de la zămislire la moartea naturală”. Deci asistăm, după părerea cardinalului, la o adevărată „evoluţie critică şi uneori şi dramatică a experienţei religioase”. Dar dacă pe de o parte se înregistrează un soi de „eroziune culturală şi socială a valorilor tradiţionale”, pe de altă parte „am fost şi martori ai unei inedite căutări personale, uneori dezorientate, a prezenţei lui Dumnezeu, în special în rândul tinerilor”. În intervenţia sa, secretarul de stat a făcut referinţă şi la criza economică, criză care – a spus el – „scoate în evidenţă faptul că nu se poate susţine o piaţă totalmente autoreferenţială şi, în timp ce ridică noi probleme cu privire la responsabilitatea şi etica proceselor financiare, prezintă din nou cu actualitate stringentă o întrebare fundamentală de sens cu privire la destinul, demnitatea şi vocaţia spirituală a persoanei umane”. „Biserica – a concluzionat cardinalul Bertone – vrea să perceapă în mod pozitiv această provocare, oferind întregii societăţi căi noi de întâlnire şi de dialog pornind de la Evanghelie. De aceea, noua evanghelizare nu este numai o "adăpostire", ci o "nouă primăvară; un mijloc pentru a valoriza noile vlăstare care apar într-o pădure veche”.

Cu mare entuziasm. „Oricum, faptul că în Europa de astăzi cazurile de persecuţie nu sunt aşa de răsunătoare ca în alte continente – a afirmat la rândul său cardinalul Péter Erdö, preşedinte al CCEE – nu trebuie să ne facă să uităm că şi în societăţile europene există diferite cazuri de discriminare”. „Suntem adunaţi aici – a spus el – într-un moment în care situaţia economică a atâtor ţări europene este marcată de o gravă criză. Acest lucru are consecinţe foarte serioase pentru viaţa societăţii şi a individului. Însă şi mai profundă şi vicleană este criza etică şi antropologică ce se cuibăreşte în special în viaţa familiilor, în structurile educative, în mijloacele de comunicare socială”. În intervenţia sa arhiepiscopul a făcut referinţă la cazurile prezentate de Observatorul despre intoleranţa şi discriminarea împotriva creştinilor în Europa. Şi a pus această întrebare: „Suntem într-o lume secularizată şi, în mod paradoxal, însetată de Dumnezeu şi de sensul vieţii – cum să facem pentru a duce vestea lui Cristos celui care pare să nu mai fie interesat de ea?”. Răspunsul este o invitaţie: „Nu trebuie să ne inhibe – a afirmat cardinalul – faptul că în Europa ne aflăm adesea într-un ambient mai puţin primitor al propunerii creştine. S-a văzut în istorie că aceia care au fost mai mult persecutaţi sunt aceia care au mărturisit o încredere mai mare în Domnul. Nu au aşteptat ca împrejurările să fie mai favorabile pentru a începe să lucreze în opera evanghelizării. De fapt, sunt mulţi martorii, atât în Est cât şi în Occident, care deja au întreprins opera Noii Evanghelizări cu mare entuziasm. Şi vedem că Dumnezeu nu lipseşte niciodată cu darurile şi carismele sale”.

* * *

Curaj şi înţelepciune

Intervenţiile unui politician şi a unui filozof

„Europa are nevoie de oameni şi de oameni politici curajoşi”. Asta a spus Luca Volontè, parlamentar la Consiliul Europei, intervenind în ziua de 22 noiembrie la seminarul de la Roma despre „Europa şi Noua Evanghelizare” promovat de Consiliul Conferinţelor Episcopale din Europa (CCEE). Reprezentantul politic al Consiliului Europei a intervenit în a doua parte a întâlnirii împreună cu filozoful francez Philippe Capelle-Dumont, deschizând apoi un spaţiu pentru un moment de schimburi şi de dezbatere între participanţi.

Apel la mobilizare înţeleaptă. Aşadar Europa are nevoie de oameni politici „capabili să angajeze bătălii bune – spus Volontè – având conştiinţa lucidă că se poate învinge sau pierde. Curaj de a fi şi de a trăi şi în politică ceea ce suntem, ceea ce se spune că vrem să fim în programele electorale, în intenţiile de guvernare”. „În înfruntarea provocărilor din Europa de astăzi – a adăugat el – trebuie înainte de toate să ne punem o întrebare de metodă: ce drept avem să impunem valori creştine unei Europe care, în multe aspecte, nu mai este creştină?”. Şi a răspuns: „Valorile noastre creştine în realitate sunt universale, deoarece sunt şi naturale şi se poate ajunge la ele cu uzul raţiunii”. Şi dacă pe de o parte „există şi rămân semne de mare îngrijorare datorită abandonării credinţei şi a conştiinţei despre Dumnezeu în viaţa noastră”, pe de altă parte, a precizat Volontè, „mi se pare că întrevăd o mare vivacitate şi o recuperare interesantă în multe dintre ţări”. Pentru parlamentar este nevoie „de o mai bună organizare, coordonare şi eficacitate a acţiunilor comune între sutele de organizaţii locale, naţionale şi europene catolice”: „Cred că acest "pământ dezolat", rod amar şi consecinţă logică a consumismului sălbatic şi al relativismului moral este o provocare extraordinară şi providenţială pentru Biserica din Europa”. „Europei în criză de identitate şi concetăţenilor noştri trebuie să le spunem că noi înşine ne simţim protagonişti ai prezentului şi ai viitorului patriei europene, pentru că ea ne interesează şi ne interpelează”. „Este necesar un mare apel adresat mobilizării înţelepte pentru creşterea acelui "neoumanism" de care Europa are urgentă nevoie”, a concluzionat Volontè, şi „este necesar să se educe o nouă generaţie de catolici la viaţa publică şi la responsabilitatea democratică a politicii, o generaţie nouă de persoane gata să se angajeze cu îndrăzneală, fără nici o frică”.

Un rol uitat. Despre context cultural european şi despre „destinul catolicismului astăzi în Europa” a vorbit în schimb profesorul de filozofie la Institut Catholique din Paris, Philippe Capelle-Dumont, care într-o lungă şi articulată conferinţă a subliniat că în Europa este în desfăşurare un soi de „amnezie” adesea „arogantă” faţă de rolul pe care creştinismul l-a desfăşurat în continent. „Ne aflăm de acum de circa trei decenii într-o situaţie al cărei paradox s-a accentuat în mod dramatic; pe de o parte ştim că istoria Europei s-a construit după inspiraţiile originare ale creştinismului; pe de altă parte – a subliniat filozoful francez – observăm că spaţiul conferit catolicismului după două mii de ani de istorie nu este decât un spaţiu rezidual. Ce s-a întâmplat? Dacă circuitele comune ale culturii admit în mod liniştit sub claritatea faptelor că creştinismul a inventat spitalele şi universităţile, ele sunt mai puţin înclinate să-i recunoască un rol istoric în concepţia sacră despre fiinţa umană sau în venirea ştiinţei moderne”. „Astfel se repetă – a continuat gânditorul – mereu şi fără scrupule excesive că filozofia Luminilor şi respectivele legi ale laicităţii au provocat o ruptură radicală şi salutară de religia creştină şi de obscurantismul său dogmatic, deschizând în sfârşit Europa la potenţialităţile sale eliberatoare. Uită că, în pofida tuturor peripeţiilor istorice, creştinismul nu numai că a inventat ci a şi promovat în Europa şi pentru Europa distincţia teoretică a temporalului de spiritual, inspirând separarea practică a ordinelor politice şi religioase”. „Se refuză să se recunoască creştinismului meritul de a fi format paradigma principală a viitoarelor cadre juridice, a principalelor conceptualităţi ştiinţifice şi filozofice ale istoriei europene”.

Tensiune şi alianţă între credinţă şi raţiune. Apoi pentru a elimina din orice îndoială, Capelle-Dumont a ţinut să precizeze că creştinul este în acelaşi timp un om „depozitar al adevărului” şi „în căutarea adevărului”. „Căutarea adevărului în catolicism – a reafirmat el – nu se realizează niciodată în afara tensiunii dintre credinţă şi raţiune. Această tensiune nu este rezervată numai facultăţilor de teologie şi nici numai facultăţilor canonice, deşi ele au responsabilitatea primară: această tensiune caracterizează inteligenţa catolică în măsura în care ea caută o alianţă între ceea ce o străbate şi ceea ce o transcende. Creştinismul are ales definitiv raţiunea în beneficiul credinţei” şi „această tensiune şi această alianţă constituie unul din mesajele sale cele mai profunde”.

(După agenţia SIR, 22 noiembrie 2011)