en-USro-RO

| Login
17 iulie 2018

Către veneraţii Fraţi

Cardinalul Joachim Meisner, Arhiepiscop de Köln

Monseniorul Robert Zollitsch, Preşedinte al Conferinţei Episcopale Germane

Sub motoul „Doamne, la cine să mergem?” (In 6,68) se adună în aceste zile catolicii din Germania, precum şi credincioşii care provin din ţările vecine, cu ocazia Congresului Euharistic Naţional la Köln. Evenimentul se inserează în lunga tradiţie de venerare a Euharistiei prezentă în acest oraş, unul dintre primele care a celebrat, începând din secolul al XIII-lea, Sărbătoarea Corpus Domini cu procesiuni ale Preasfântului Sacrament, şi sediu al unui Congres Euharistic Mondial în 1909. De aceea, îl trimit cu plăcere de la Roma pe cardinalul Paul Josef Cordes ca Trimis Special al meu pentru a manifesta comuniunea mea spirituală vie cu catolicii germani şi pentru a exprima comuniunea universală a Bisericii. Tatăl ceresc să dăruiască tuturor participanţilor roade îmbelşugate de har din venerarea lui Cristos euharisticul.

„Doamne, la cine să mergem?”. Cu această întrebare, în faţa neînţelegerii multor ascultători ai lui Isus, care ar vrea să profite în mod egoist de El, sfântul Petru se face purtător de cuvânt al ucenicilor fideli. Discipolii nu se opresc în satisfacerea lumească a celor care s-au săturat (cf. In 6,26) şi care, totuşi, se străduiesc pentru hrana pieritoare (cf. In 6,27). Cu siguranţă şi Petru ştie ce este foamea; timp îndelungat nu a găsit hrana care să-l poată sătura. Apoi a intrat în relaţie cu omul din Nazaret. L-a urmat. Acum el îl cunoaşte pe Învăţătorul său nu numai din auzite. În raporturile zilnice cu El a crescut o încredere fără rezerve. Aceasta este credinţa în Isus; şi nu fără motiv Petru aşteaptă de la Domnul dorita viaţă din belşug (cf. In 10,10).

„Doamne, la cine să mergem?”. Şi noi, membri ai Bisericii de astăzi, ne punem această întrebare. Chiar dacă el este probabil mai şovăitor în gura noastră decât pe buzele lui Petru, răspunsul nostru, ca acela al Apostolului, poate să fie numai persoana lui Isus. Desigur, El a trăit în urmă cu două mii de ani. Totuşi noi putem să-l întâlnim în timpul nostru când ascultăm Cuvântul său şi suntem aproape de El, în mod unic, în Euharistie. Conciliul al II-lea din Vatican o numeşte „acţiunea sacră prin excelenţă, a cărei eficacitate nu o poate atinge cu acelaşi titlu şi în acelaşi grad nici o altă acţiune a Bisericii” (Constituţia Sacrosanctum Concilium, 7). Sfânta Liturghie să nu cadă pentru noi într-o rutină superficială! Să luăm tot mai mult din profunzimea ei! Tocmai ea ne inserează în imensa operă de mântuire a lui Cristos, face ageră vederea noastră spirituală prin iubirea sa: prin „profeţia sa în desfăşurare” cu care, în Cenacol, a început dăruirea de sine pe Cruce; prin victoria sa irevocabilă asupra păcatului şi asupra morţii, pe care o vestim cu mândrie şi în mod sărbătoresc. „Trebuie să învăţăm să trăim Sfânta Liturghie” a spus într-o zi fericitul Ioan Paul al II-lea tinerilor într-un Seminar roman care l-au întrebat despre reculegerea profundă cu care celebra (Vizită la Colegiul Pontifical Germanic Ungaric, 18 octombrie 1981). „Să învăţăm să trăim Sfânta Liturghie”! La asta ne ajută, ne introduce, rămânerea în adoraţie în faţa Domnului euharistic în tabernacol şi primirea Sacramentului Reconcilierii.

„Doamne, la cine să mergem?”. În sfârşit, această întrebare şi-o pun unii contemporani, care – în mod lucid sau cu presentiment confuz – sunt încă în căutarea Tatălui lui Isus Cristos. Lor Răscumpărătorul vrea să le iasă în întâmpinare prin intermediul nostru, care, graţie Botezului, am devenit fraţii şi surorile sale, şi care, în Euharistie, am primit puterea de a duce împreună cu El misiunea de mântuire. Cu viaţa noastră şi cu cuvintele noastre trebuie să le vestim lor ceea ce am recunoscut împreună cu Petru şi cu Apostolii: „Doamne, tu ai cuvintele viţii veşnice” (In 6,68). Mărturia noastră îi va înflăcăra aşa cum am fost noi înflăcăraţi de Cristos. Noi toţi, episcopi, preoţi, diaconi, călugări şi laici avem angajarea de a-l duce pe Dumnezeu lumii şi lumea la Dumnezeu.

A-l întâlni pe Cristos, a ne încredinţa lui Cristos, a-l vesti pe Cristos – sunt pilaştri credinţei noastre care se concentrează, mereu din nou, în punctul focal al Euharistiei. Celebrarea Congresului Euharistic, în timpul acestui An al Credinţei, vesteşte cu reînnoită bucurie şi certitudine: Stăpânul Bisericii trăieşte în ea. Cu salutul meu cordial împart din inimă vouă tuturor Binecuvântarea Apostolică.

Din Vatican, 30 mai 2013, Solemnitatea Preasfântului Trup şi Sânge al lui Cristos

Franciscus

Traducere de pr. dr. Mihai Pătrașcu

Comentarii Momentan nu sunt comentarii. Poti fi primul care posteaza un comentariu.

Posteaza comentariu

Nume (necesar)

Email (necesar)

Website

Imagine CAPTCHA
Enter the code shown above:

Articole asemanatoare
Întrebarea pe care aş vrea să o pun magilor De José G. Funes   A semna înseamnă a face ferm şi stabil un act. Epifania ne oferă o ocazie minunată pentru a reflecta asupra &bd...
Audienţă acordată participanţilor la Congresul despre Presa Catolică promovat de Consiliul Pontifical al Comunicaţiilor Sociale Joi 7 octombrie, în sala Clementină din Palatul Apostolic, Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea i-a primit în audienţă pe participanţ...
Euharistia, profeţie de comuniune Publicăm fragmente din conferinţa predicatorului Casei Pontificale, părintele Raniero Cantalamessa, intitulată „Euharistia, profeţie de comuniun...
  •  
     

    

Calendar Catolic

Luni, 16 iulie 2018

Sfintii zilei
Sf. Fc. Maria de pe Muntele Carmel *
Liturghierul Roman
Luni din sãptãmâna a 15-a de peste an
Liturghie la alegere, prefațã comunã
verde (alb), III
Lectionar
Is 1,11-17: Spãlați-vã, curãțați-vã, îndepãrtați rãutatea gândurilor voastre dinaintea ochilor mei!
Ps 49: Celui care merge pe calea cea dreaptã îi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu.
Mt 10,34-11,1: Nu am venit sã aduc pace, ci sabie.
Meditatia zilei
Luni din sãptãmâna a 15-a de peste an

Va recomandam