"Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire, 
rămâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rămâne în el" 
(1In 4,16)

Dragi persoane consacrate,

Iubiţi fraţi şi surori în Cristos,

Celebrarea Naşterii Domnului, pe care am trăit-o la sfârşitul anului 2011, ne-a umplut inima de bucurie şi speranţă, şi am experimentat, cu vie credinţă, prezenţa iubirii lui Dumnezeu între noi şi faţă de noi.

Am simţit încă o dată că Dumnezeu ne-a iubit aşa de mult, încât ni l-a oferit pe propriul său Fiu ca noi să avem viaţă şi s-o avem din belşug. Nu putem uita că el a devenit pentru noi Emanuel, adică Dumnezeu cu noi, şi, prin iubirea sa veşnică, rămâne pentru totdeauna în sufletele noastre.

Cred că dintre persoanele care au trăit cel mai intens aceste zile şi acest mister aţi fost voi, dragi persoane consacrate, care aţi ales şi aţi decis să-l urmaţi pe el, mirele sufletului vostru. Din bucuria voastră aţi împărtăşit şi altora, mai ales copiilor şi tinerilor, pe care i-aţi avut mai aproape de voi.

Ne bucurăm pentru că v-aţi apropiat nu numai de Biserică şi de iesle, ci într-un chip deosebit de familii, de familiile cu bucurii, dar şi de cele cu suferinţe. Sunt sigur că aţi purtat în multe suflete bucuria slujirii şi iubirii voastre şi aţi înseninat multe inimi cu exemplul şi trăirea voastră.

Păstorii, care au avut bucuria de a-l întâlni pe prunc şi i-au oferit daruri, s-au întors la turmele lor cântând şi preamărind pe Dumnezeu pentru tot ce au văzut în staulul din Betleem (cf. Lc 2,20). La fel au făcut şi magii veniţi din răsărit.

Asemenea lor, voi, dragi persoane consacrate, aţi avut bucuria de a-l întâlni în aceste zile şi, asemenea lor, trebuie să faceţi cunoscută marea bucurie şi marele dar primit din cer, oferindu-l lumii pe cel pe care l-aţi întâlnit, recunoscut şi adorat.

În peştera din Betleem aţi întâlnit-o pe Maria, tânăra curată şi sfântă din Nazaret, care s-a învrednicit să-l primească pe cel promis, să-l aducă pe pământ prin lucrarea specială a Duhului Sfânt şi să-l ofere omenirii. Către ea aţi fost chemate să priviţi şi să înţelegeţi misiunea şi slujirea ei. Ea, trăind din plin desfăşurarea evenimentelor din peştera din Betleem, nu înceta să admire şi să păstreze toate acele momente şi cuvintele ce le auzea, meditându-le în inima ei (cf. Lc 2,19).

Asemenea Mariei, şi voi, dragi surori, sunteţi chemate să nu uitaţi nicicând cele ce s-au întâmplat în Palestina, la Betleem, în acele momente sfinte şi să le trăiţi din plin, întipărindu-le pentru totdeauna în inima voastră, manifestându-le prin trăirea voastră, continuând astfel să-l preamăriţi pe Dumnezeu pentru cele auzite şi trăite de sfintele sărbători.

Dragi persoane consacrate,

Biserica, admirând şi recunoscând alegerea voastră de a fi cât mai aproape de Isus şi de oameni, s-a îndreptat cu multă grijă spre fiecare dintre voi, chemându-vă să continuaţi fără încetare oferta şi slujirea voastră şi să o oferiţi lui Isus şi oamenilor.

În curând vom celebra un alt moment special din viaţa lui Isus şi a familiei sfinte, Întâmpinarea Domnului. Maria şi Iosif, două persoane consacrate, cu o vocaţie specială, îl prezintă pe Isus la templu, pentru a-l oferi Domnului, după cum era scris în lege. Pruncul a fost întâmpinat de bătrânul Simeon şi prorociţa Ana, un om drept care aştepta cu mare speranţă împlinirea profeţiilor, şi o văduvă, care ajunsese la 84 de ani şi nu părăsea templul, slujind zi şi noapte prin post şi rugăciuni. Amândoi s-au bucurat şi au început să vorbească despre prunc tuturor celor care aşteptau mântuirea în Israel.

Titlul sărbătorii vorbeşte despre o întâmpinare, o ieşire înainte, o întâlnire.

Dragi fraţi şi surori,

Fericitul Ioan Paul al II-lea a stabilit ca această zi să fie dedicată persoanelor consacrate, ca o zi a întâlnirii lor cu Domnul şi între ele, ca o zi dedicată vieţii consacrate lui Dumnezeu şi fraţilor.

Ne bucurăm să ştim că această practică este iubită şi susţinută şi de actualul Sfânt Părinte Benedict al XVI-lea şi ziua dedicată vieţii consacrate continuă şi trebuie să fie o adevărată trăire sufletească, o întâlnire şi o întâmpinare a lui Cristos, care se îndreaptă spre fiecare, umplând de bucurie sufletul celor care îl aşteaptă pe Dumnezeu.

Dedicând această zi rugăciunilor, reflecţiilor şi întâlnirilor, persoanele consacrate au fericita ocazie, mai mult decât ceilalţi credincioşi, să se bucure de întâlnirea cu cel care vine la templu şi cu cel care se îndreaptă spre fiecare suflet ca spre un sanctuar în care vrea să aducă lumina harului şi a iubirii şi să reverse tot farmecul iubirii cereşti.

A XVI-a Zi Mondială a Persoanelor Consacrate se va celebra în diferite centre şi în fiecare casă călugărească. Aveţi o fericită ocazie de a-l întâlni pe Isus, lumina neamurilor, care vine mereu la noi ca să ne împărtăşească darul luminii sale şi să ne aducă aminte că trebuie să ne lăsăm conduşi de jertfa sa şi de chemarea pe care ne-a încredinţat-o.

Lumina, pe care o răspândesc lumânările pe care le purtăm în mâini la procesiunea tradiţională, reprezintă un motiv de meditaţie. Purtând în mâini lumânările aprinse, toţi trebuie să ne aducem aminte că, pentru a merge spre Tatăl, îl avem drept ghid pe cel care este lumina neamurilor.

Mergând în lumina lui putem deveni şi noi la rândul nostru lumini pentru fraţi. Pentru a împlini acest rol nu trebuie să uităm că suntem datori să acceptăm drumul sacrificiului, drumul înfruntării şi al luptei, drumul dăruirii şi al umilinţei. Pentru a ne oferi mântuirea şi lumina evangheliei, Isus s-a umilit pe sine, luând firea de sclav, devenind ascultător până la moarte (cf. Fil 2,1-8).

Orice lumânare, ca să lumineze, trebuie să se consume, să se jertfească.

Iubiţi fraţi şi surori, dragi persoane consacrate,

Drumul nostru pentru împlinirea vocaţiei şi misiunii trebuie să fie drumul lui Isus şi drumul Mariei. Pentru a ajunge la Dumnezeu şi la oameni există o singură cale, calea iubirii şi dăruirii personale. Fără acest drum rămânem departe de Dumnezeu şi străini de oameni.

Acest lucru îl învăţăm atunci când îi ieşim în întâmpinare lui Isus şi el se îndreaptă spre noi şi spre sufletul nostru cu lumina sa.

Celebrând cu bucurie Ziua Mondială a Persoanelor Consacrate, mă bucur să vă adresez un îndemn plin de speranţă şi de sfântă satisfacţie, ştiind că voi reprezentaţi imboldul cel mai fericit pentru a-l întâmpina pe Domnul, în a răspândi între oameni lumina sa, în a contribui la mărirea fericirii pe acest pământ şi la asigurarea bucuriei veşnice.

Vă prezint cu respect mulţumirea şi recunoştinţa mea şi a Cucernicilor părinţi parohi şi vicari pentru slujirea oferită în folosul copiilor şi tinerilor şi, desigur, al familiilor printre care vă desfăşuraţi activitatea.

Toţi aşteaptă să vadă nu atât lumânările în mâinile voastre, ci să descopere în voi izvorul luminii şi cauza fericirii adevărate.

Nu vă descurajaţi în greutăţi şi nu fiţi tulburaţi în drumul vostru de a-l urma pe el care a învins toate.

Împreună cu episcopul nostru auxiliar, cu toţi păstorii sufleteşti şi cu cei care vă cunosc şi vă iubesc, vă repet cu apostolul neamurilor: "Bucuraţi-vă mereu în Domnul, şi iarăşi vă spun: bucuraţi vă. Bucuria voastră să fie cunoscută tuturor oamenilor. Domnul este aproape. Nu vă lăsaţi tulburaţi de nici o grijă, dar în orice împrejurare arătaţi lui Dumnezeu trebuinţele voastre prin rugăciuni, prin cereri şi aduceri de mulţumiri. Şi pacea lui Dumnezeu, care întrece orice închipuire, va păzi inimile şi cugetele voastre în Isus Cristos" (Fil 4,4-7).

Tuturor de ziua voastră vă dorim pace de la Cristos, mirele vostru, lumină de la cel ce v-a chemat şi ales, ocrotire de la Maica sfântă, curaj pe drumul de slujire şi multă bucurie în familiile voastre şi între voi spre bucuria Bisericii şi a credincioşilor noştri.

Iaşi, 25 ianuarie 2012

Petru Gherghel, 
episcop de Iaşi