23 mai 2010 | Vino, Duh al înţelepciunii. Fă-ne să gustăm dulceaţa Cuvântului lui Dumnezeu, gingăşia iubirii sale, pacea infinită care vine atunci când răspundem chemării lui Dumnezeu pe care a scris-o în inima noastră.

Cuvântul „sapiens” derivă din latinescul „sapere” care înseamnă  „a avea gust, a fi gustos”. Înţelepciunea este darul care ne îmbogăţeşte cu două astfel de „gusturi”: gustul creaţiei şi gustul pentru creator.

Datorită acestui dar, gustăm natura, îi admirăm frumuseţea, îl simţim pe Dumnezeu în murmurul frunzelor; îl vedem în strălucirea stelelor. Cine are darul "Înţelepciunii" nu gustă doar creaţia, dar ştie să o şi citească şi învaţă multe de la ea.

 23 mai 2010 | Vino, Duh al Înţelegerii. Fă-ne să ştim să ne privim propria inimă în duh şi adevăr ca să descoperim în ea prezenţa lui Dumnezeu; fii tu Maestrul şi Învăţătorul care să ne conducă la tot adevărul şi să ne înveţe să-l înţelegem pe Dumnezeu şi planul său de iubire pe care îl are cu noi şi cu lumea întreagă.

Darul Înţelegerii ne ajută, să ajungem la miezul lucrurilor şi, ne împiedică să fim superficiali.

„Înţelegerea” vine de la latinescul „intus‑legere”: a pătrunde în profunzime. Duhul „pătrunde orice lucru, chiar şi profunzimea lui Dumnezeu” (1Cor 2,10).

 23 mai 2010 | Vino Duhul Sfatului! Învaţă-ne ce să cerem de la Domnul; aminteşte-ne cuvintele Învăţătorului, pentru ca în orice situaţie a vieţii noastre, să putem cunoaşte drumul bun, care să ne conducă la bucuria deplină.

Potrivit Sfintei Scripturi „sfatul” înseamnă „plan”, „proiect”: „Popoarele nu înţeleg sfatul Domnului” (Mih 4,12). Darul „Sfatului” vrea să ne ajute să descoperim drumul cel bun, să cunoaştem planul lui Dumnezeu, un plan pe care trebuie să-l realizăm: a-l descoperi este condiţia de bază pentru o viaţă împlinită.

Câţi oameni dezorientaţi, nemulţumiţi, nu roiesc în jurul nostru!

 23 mai 2010 | Vino, Duh al Tăriei. Întăreşte credinţa noastră, pentru ca să putem răspunde totdeauna chemării noastre. Dă-ne curajul care ne face pretutindeni şi întotdeauna mărturisitori autentici ai lui Cristos.

Tăria este darul curajului, al fidelităţii, al tenacităţii. Că Duhul Sfânt este capabil de acest dar, ne dăm seama din forţa pe care Apostolii au primit-o în ziua Rusaliilor: Duhul Sfânt i-a umplut pe toţi şi grăiau cu îndrăzneală (Fap 4,31). Au devenit curajoşi în a vorbi şi entuziaşti în fapte. Darul „Tăriei” este magnific.

Dacă i se ia omului curajul, fidelitatea, tenacitatea, ce-i mai rămâne?

 23 mai 2010 | Vino Duh al Ştiinţei. Fă-ne capabili să cunoaştem, să iubim şi să-l urmăm pe Cristos pe drumul vieţii; orientează alegerile noastre potrivit mentalităţii Evangheliei şi învaţă-ne să gândim, să acţionăm, să alegem aşa cum Isus a gândit, a acţionat şi a ales.

În profetul Isaia darul ştiinţei este exprimată prin cuvântul „cunoştinţă” (Is 11,2). Acest cuvânt în Biblie mai înseamnă şi a iubi (Gen 19,8; Mt 1,25). Deci, darul „ştiinţei” este darul cunoştinţei-iubirii. Darul „ştiinţei” este darul care emite iubirea în cunoaştere. De fapt cunoaşterea noastră este întotdeauna impregnată de afecţiune, de iubire.

Cine iubeşte înţelege mai bine.

 23 mai 2010 | Vino, Duh al Evlaviei! Creează în noi conştiinţa, că suntem fii iubiţi de Dumnezeu Tatăl, creaţi după chipul Fiului său, Isus, şi plini de bucuria Duhului, care dăruieşte viaţa.

Acest dar nu este printre cele enumerate de profetul Isaia. Totuşi a fost adăugat pentru a spune care trebuie să fie atitudinea noastră în faţa lui Dumnezeu. „Evlavia” ne ajută să-l considerăm pe Dumnezeu drept Tată nostru. Să credem cu adevărat că Dumnezeu este Tată şi că ne iubeşte. Convingerea că Dumnezeu ne este Tată nu face doar posibilă viaţa de trăit, dar ne face să acceptăm şi moartea. Darul „Evlaviei” ne face să ne încredem în Dumnezeu cu aceeaşi abandonare ca cea a unui copil care nu se simte sigur în braţele părinţilor săi.

.

 23 mai 2010 | Vino Duh al Fricii de Dumnezeu! Fă-ne conştienţi de iubirea paternă a lui Dumnezeu şi fă-ne atenţi întotdeauna să fim gata să primim, în calea noastră, semnele şi persoanele prin care Dumnezeu ne revelează voinţa sa.

Dacă darul „Evlaviei” ne face conştienţi de iubirea paternă a lui Dumnezeu, darul „Fricii de Dumnezeu” ne face conştienţi de măreţia sa, de demnitatea sa, de suveranitatea sa. Dumnezeu este bun, dar este şi puternic şi tare. Lui îi datorăm respect şi ascultare „Dumnezeu nu poate fi luat în râs” ne spune foarte clar sfântul Paul (Gal 6,7).

Biblia ne aminteşte că acest dar este începutul înţelepciunii (Ps 111,10). Vai, dacă pierdem respectul pentru Dumnezeu.